Când mă întrebi ceva
Sângerez frumos Ascuns, închis. Treaz sau nu, Număr nimicul.
AOAlex OberlanderDead Haiku
Ochii tăi morți Perle negre pe fundul Oceanului meu
AOAlex Oberlanderultimul voodoo
suntem stele în ruină aproape reci gemem metalic Deus ex Machina imposibil ardem irevocabil ultimii zei sub un orizont întunecat încă o vrajă ultimul voodoo este pentru soarele stins în
AOAlex OberlanderClaustrofobia
în sufletul nopții încep din nou să sap tunele prin carnea ruginită mâinile adormite scriu în piele: ruină… suntem stele reci… harta dorinței arde încet… încet… luminând calea spre imposibila
AOAlex OberlanderPoezie pentru ruină
din nou din nou orașul geme deasupra un cer ucigător cu aripile întinse arhitectura cască plictisită de oameni crăpături zâmbesc trist zgârii ușile închise mai sunt doar câțiva
AOAlex OberlanderVenus picătură cu picătură
micuța mea Venus coboară pe scări picătură cu picătură aproape invizibilă lumina o atinge apoi se sparge în mici stele întunecate atâta frumusețe mă simt păgân când te iubesc fără
AOAlex OberlanderÎncă un deșert
prima lumină. mă aprind electric un ochi roșu mă prăvălesc înainte pe stradă unii spun că merg încă patruzecișișapte de pași fără să mă sparg memorez picăturile de ploaie depășesc limita
AOAlex Oberlanderdublul meu ochi
să eliberăm clepsidra să o dezlănțuim să zboare aproape sfârșit aproape gata fără griji ardem toate urmele nu-i nimic de astăzi ne risipim în tăcere privește! dublul meu răsare din
AOAlex OberlanderMai straniu decât dorința
mai straniu decât dorința încă o zi împrumut viața de la prieteni deschid ochii lumina trece prin geam trece prin mine lovește podeaua într-un unghi imposibil lovește podeaua lovește
AOAlex OberlanderAmar
e dimineață aproape prânz, se va întuneca în curând, deja miezul nopții zâmbești sau visezi ? mă intreabă ea, niciodată nu îmi dau seama zice da, da, nici eu amândouă, niciodată omor din
AOAlex Oberlanderda, încă viu
da, încă viu în spatele privirii fixe pierdut în viscolul viselor mele intoxicat cu tăceri îndrăgostit de tristețe da, încă viu închis în spatele acestui veșnic zâmbet castrat de
AOAlex OberlanderSimți si tu, nu-i asa?
ce accident frumos în somn sub pielea întinsă în vânt pirvește ! privește ! se apropie iarna noastră dar ce mai contează acum, în somn ce accident frumos, atât de frumos da, da, da,
AOAlex OberlanderSabotaj
Eram în anul 1951 Comicul sabotaj al Frustrării Mă urmărea Înglobat retrospectiv În scaunul mașinii. Melodiile tărăgănate Invadau iarba cosită De la poalele munțiilor Domnilor dictatori! Nu
AOAlex OberlanderȘaizeci și cinci
șaizeci și cinci la sfârșitul lui noiembrie așezați la masă în același timp într-o ușoară legănare peste picior cu ștreangul la gât. nimic nu-i mai îngrozitor într-o cameră întunecată închis
AOAlex OberlanderAna
Ana Născută în flăcări Luminează Încălzește Noaptea noastră Palidă, Egocentrică Și generoasă Ca un Soare, Prea apropiat, Prea depărtat. Ana Dansează în flăcări Cu o
AOAlex OberlanderUltimele zile
ultimele zile se scurg prin vene aproape uitate, bătrâne, infectate de o durere inumană. cerurile spânzurate se aprind încă o dată păgân ca atunci demult, pulsând în agonie însă
AOAlex OberlanderDouă fețe
mai aproape, mai aproape privește în linii ascultă vocea repede fă jocul ca la început verde Stop stop !!! grecii răspund vineri la inoportun fruntea vulcan al ordinii tremură brusc în
AOAlex OberlanderSărut
cu harta în mână mă afund conștient în rătăcire… cu lumină în ochi mă pierd nepăsător în orbire… cu tine alături mă scurg extaziat în singurătate… cu roze metalice în
AOAlex OberlanderUnele zile
Sunt zile Când trec pe lângă mine Și nu mă recunosc, Când deschid gura Și se aud claxoane Când treci pe lângă mine Si nu mă vezi Cum atârn Pe muchia umbrei. Sunt zile Când sufăr O
AOAlex OberlanderNiciodată
Aceste roze De metal Tăios Aceste roze Înfipte adânc În gândul meu Latent Nu se vor Usca Niciodată Acest soare Sângeros Nu va apune În acest Vis Nu va apune Niciodată Acest
AOAlex OberlanderUrlă, urlă
Urlă urlă Urlă Morții În mine Trosnește carnea Toți mușchii se Strâng Într-un ultim Spasm Lemnos Cuvintele Cad pe jos Le scap inert Se sparg Ca paharele Goale De otravă Și nu le
AOAlex OberlanderVocea ta
Vocea ta Mă cheamă În pădurea Nesfârșită De fiecare Dată Mai confuză, Rătăcit Fără Speranță În somnul Meu Întunecat. Ochii Conduc, Deschid calea, Caută Un orizont Îngropat În
AOAlex OberlanderSubway Obsession
Mă întâlnesc Atât de des Cu tine Prin metrouri Și întotdeauna Te numești Altfel Mereu aceeași Dar niciodată La fel Te recunosc De fiecare dată În spatele
AOAlex OberlanderÎncet, foarte încet... acolo, mereu acolo
Ce zâmbet Fatal Avea De dimineață Podeaua palmei Unde M-am trezit Și ce absurd Râdeau Oglinzile Lichide… Nu pot, Nu pot Să uit, Nu vreau Să cred. Atunci Tu Mi-ai
AOAlex Oberlander