Poezie
Vocea ta
1 min lectură·
Mediu
Vocea ta
Mă cheamă
În pădurea
Nesfârșită
De fiecare
Dată
Mai confuză,
Rătăcit
Fără
Speranță
În somnul
Meu
Întunecat.
Ochii
Conduc,
Deschid calea,
Caută
Un orizont
Îngropat
În ecoul
Tău.
Încă un
Pas
Încă un
Pas
Ești mai
Aproape
Te aud.
Brusc
Mă opresc.
Știu,
Prea târziu
Pierdut
Într-o pădure
De ecouri
Singur.
Sângele
Mă orbește
Nu mai
Vreau,
Pot,
Știu,
Să simt
Ceva.
Deci așa
Se termină
După atâta
Timp
Amorțit,
Amuțit
Printre ecouri
Printre copaci
Infectat
De această
Deznădejde,
Fără leac
Pentru
Vocea ta.
024347
0
FINE DI CRONO
da IL SENTIMENTO DEL TEMPO - da LA FINE DI CRONO
L\'ora impaurita
In grembo al firmamento
Erra strana.
Una fuligine
Lilla colora i monti,
Fu l\'ultimo grido a smarrirsi.
Penelopi innumeri, astri
Vi riabbraccia il Signore!
(Ah, cecità!
Frana delle notti...)
E riporge l\'Olimpo,
Fiore eterno di sonno.
Mai este și colegul nostru Nexus care o face într-un mod interesant și destul de bine. Am sesizat prea multă acțiune, verbalim, și puțină metaforă (Mă cheamă, Rătăcit, Conduc, Deschid calea, Caută Ești, Te aud, Mă opresc, Știu,Mă orbește, Nu mai Vreau, Pot, Știu, Să simt, Se termină). Mi-a plăcut ultima parte a poemului de la \"După atâta timp...\"