Poezie
Vorbim, tăcem, tot întuneric
1 min lectură·
Mediu
De-acum vom vorbi întuneric
Căci suntem o ceată de umbre
Și raze s-or scurge prin gene
Lumina ce nu va veni este grea
Iar zâmbete zac printre rânduri
Și urlă șoptit în sute de-oglinzi
O foarfecă taie încet ziua lungă
De-acum vom tăcea întuneric.
022.877
0
alex, ai spus foarte frumos ceea ce ai simtit atat de trist.