Albert Cătănuș

fiecare colț de stradă are un om în negru nu e imposibil fiecare colț de stradă un om în negru întotdeauna cu umbrela neagră cu vârful stilet înțeapă în pântece gravidele lovește năpraznic

Mergem în șir indian prin viață. De o parte și de alta a drumului blocuri cu patru etaje și câmpuri de floarea soarelui, în ordine aleatorie. Medicii strigă „Stop-stop-stop!”... Nu se oprește nimeni.

când inima mea se lovește în asfalt copacii se opresc o clipă strâmbând din nas la intrarea în scara oricărui bloc există expoziții cu pozele tuturor porumbeilor de pe acoperiș când inima

Domnule Președinte, De ce toate gloanțele oarbe Mă nimeresc fix în cap?! Nu există vreo posibilitate Ca să aleagă un traseu ocolitor?! Mă rog, mă pot lovi în zona pieptului, Sunt

În dreapta șoseaua. Merg încet spre el. Îl studiez. Pare să fie inofensiv. -Nu te-ai plictisit să stai aici?! -Mda... Mă așez în iarbă. Întotdeauna mi-a plăcut să privesc din iarbă oamenii de

Pe o bucată de pânză albă Încap două inimi Uneori și trei, dacă le împingi una în cealaltă ca pe niște batoane Glazurată de tot Important e să dai din cap ca și când ți-ar păsa că afară

Pe stradă, toți oamenii Au tricourile pline de sânge. Mult sânge. Am obosit, Mă opresc la semafor. Calm, timpul trece pe lângă mine. De pe celălalt trotuar, Dumnezeu Îmi vorbește, În

La foc de seară se strâng poeții. Cu mic-cu mare, perechi-perechi. Scot, din desagii grei, cărțile mari sau mici. Și citesc cu spor, cu glasuri line, Poezii armonioase și curate. În poienița

E ca în filmul ăla Când rămâne un singur soldat în picioare Singur în fața mitralierei Un papuaș în fața unui dumnezeu predicat cu sânge și furie Cine m-a pus pe mine să mă bat și eu? Acum

Pulsul meu nu e decât un șiret strâns legat pe inima ta Nu poți respira decât atunci când îți dau voie Ca o caracatiță ce s-a oprit Pe o scoică aproape întredeschisă Uneori îmi doresc să

Se ține în scara blocului meu E și normal, nu? Artiști cu barbă, sau fără Pictori, cântăreți, dansatori, scriitori Poeți, ooo, da, mulți poeți Oameni simpli, femei de la țară Sau

frate-miu doarme lasă-l să doarmă mai bine scrie o poezie ha-ha-ha numai poezii ai în cap scrie o poezie despre lucruri extraordinare cu eroi care se trezesc dimineța își beau cafeau pe

În fiecare noapte aceleași margini anoste de pat Așez pe noptieră inima Ambalată cu grijă în celofan Alături, paharul de apă, tubul de blegomazin Pliez o bucată de carton murdară Pe care un

Aha, deci metroul deschide ușile pe partea stângă Atunci îmi fug toate globulele roșii din ventriculul drept spre tine De la geam toate femeile din viața mea par doar simple drame Mai puțin tu

În dimineța asta m-am trezit fără un ochi și fără tine. Panicat am ieșit pe palier apoi în stradă fără tricou, fără papuci. Vecinii, toți m-au recunoscut, tu nu. Strada era plină de muncitoare de la