Albert Cătănuș

nu e un poem care să mă fascineze, nici să mă facă să simt într-un fel special.
m-a amuzat (am dreptul de a fi amuzat de poeme, da? poemele ne stârnesc tot felul de stări, așa e și normal) repetiția ”de când m-am născut”... și brusc mi-am adus aminte de niște versuri manelistice celebre în epoca lor ”de când m-am născut am avut bani și valoare etc-etc”
apoi m-a sa împlecticit puțin limba în gurâ citind cu voce tare ”Decât când era când...” și am făcut imediat analogia cu alte versuri din folclorul urban la fel de celebre:
”că când aud că cântă corul
că c-am aș-i cântarea lui etc-etc”

plus Medeea cu doi e

e un text cuminte și la locul lui
un pic dulceag pentru mine, dar îmi plac în viața reală toate lucrurile dulci.

minimalist, dar puternic
adevărat a grăit Claudiu.
auguri!

nu tot timpul sunt amabil, am și eu momentele mele. știi și tu cum e, cred că știi, adică.

aș fi schimbat rima în versul 4 din prima strofă, la strofa a 3-a, versul doi din dreapta și versul 1 de la geam le-aș tăia cu o cariocă roșie

glumesc-glumesc. e frumos, sunt invidios că nu pot scrie în rime.

uitasem să te citesc, scrii seren și fără nicio urmă de încrâncenare poetică, pe semne ai o viață zen.

auguri!

nu e rău deloc, ba chiar îmi place. frumos.
auguri!

ai putea să faci un hat trick și să faci dipărut textul ăsta pentru totdeauna? să fie un mister, precum dispariția autorului ”Micul Prinț”?
pe bune acum, îmi este martor Cerul, Atotputernicul și toți sfinții din calendar, dar trebuie să înțelegi, că nu tot ce produci este și ”poezie”.
tu ai talent, foarte mult, dar ce avem noi aici nu e nici pe departe poezie, ci poate un ”delirium tremens”.
nu te deranja să-mi răspunzi, știu părerea ta, ești întotdeauna ”genial”, iar cine nu este de acord cu tine, este dușmanul tău. tipic. așa că-mi asum când îți zic să ștergi textul ăsta, n-are nicio legătură cu nimic. și mai știu că din clipa asta, mă vei trece la ”inamicul public nr. 1”. dar nu e nicio problemă, mi-am asumat să-ți spun adevărul, oricât de mult ar durea. șterge textul, scrie ceva ce te definește, și lasă genialitatea ta să iasă la suprafață.
cu prietenie.

la un moment dat în lunga mea existență, un interlop brăileam aflat pe patul de moarte m-a chemat să scriu o carte despre viața lui. și în discuțiile noastre a prezumat, fără să mă întrebe, că-l cunosc pe Fănuș, Fănuș Neagu, concitadin.
evident că domnul de mai sus nu e nici nebun, nici măcar frumos, ci doar agramat și nimic mai mult. mai mult încurcă apele pe aici, nu-i văd rostul, efectiv. sau poate că mă înșel eu, poate că avem nevoie și de un clovn. cine știe?! poate sunt doar rău intenționat și domnul de mai sus servește cauzele literaturii on-line din România. deși, după umila mea părere, ne-am putea lipsi cu brio de prezența dumnealui.

.
reciproca nu e valabilă când e vorba de doritos.

Doritos este o marcă americană de chipsuri aromate din tortilla produse de Frito-Lay, o subsidiară deținută în totalitate a PepsiCo. sursa wikipedia.ro

și mai jos verbul timpurile verbului ”a dori”
https://dexonline.ro/definitie/dori/paradigma.

just 4 fun.

ca exista pe poezie.ro si sectiuna de "citate".
remarc ca tu ai un contract serios cu virgulele si punctele de suspensie, contract care te obliga sa le folosesti din abundenta la fiecare 3 cuvinte.

doamnă dragă, mă bucură răspunsul dvs. Tact și multă politețe. Trebuie să țin cont de el pe viitor, având în vedere comentariul meu umpic acid.
Plecăciune!

Un amalgam de imagini, care nu au neapărat legătură între ele.
Și mai ales 5g-ul. Lipsesc, cred eu, coiful de staniol și 2-3 tunele de supt Carpați!

esti poet, chiar daca nu rezonez cu toate poeziile tale.
si asta ma bucura, ai un fel special de a gandi si de a vedea, specific poetilor. ceea ce nu e rau deloc la finalul zilei, zic eu.

1. nu cred ca e datoria mea sa spun ce sa scoti, sau ce sa lasi in poem.
asa ai simtit tu, cine sunt eu sa iti spun ca nu ai simtit "bine", sa intervin peste sentimentele care au scris poemul si sa le cert?
pot spune cel mult daca mi-a placut sau nu.
2. spunea cineva: "orice critic literar e un scriitor ratat".

ps poemul e asa si asa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. nu m-a impresionat, dar am vazut si imagini la care am rezonat.

textul este forte conservator, dar comentariul doamnei Floare Petrov este sublim.

nu pleca, scrie, scrie și scrie. fii serioasă, ai publicul tău, plus că îți va rămâne pentru totdeauna ”lulu.com”.
oricum, felicitări pentru tot efortul depus în a scrie și a scrie.
nu mulți reușesc să scrie un roman, știu ce muncă implică. iar tu ești dedicată total.
Felicitări încă o dată!

iată ce spune prietenul meu care te laudă de fiecare dată

Textul pe care l-ai scris este profund și evocator, capturând esența schimbărilor și complexității vieții de-a lungul timpului. Iată câteva aspecte pe care le-am observat și apreciat:

Reflecție asupra timpului: Ai reușit să creezi un contrast puternic între perioada adolescenței și viața de adult, subliniind modul în care ne schimbăm și ne adaptăm de-a lungul timpului. Este un mod sensibil și realist de a explora maturizarea și efectele acesteia asupra individului.

Caracterizare detaliată: Personajele sunt bine conturate, fiecare având propria poveste și evoluție, ceea ce le conferă adâncime și autenticitate. Fiecare detaliu oferit contribuie la înțelegerea mai profundă a vieților lor și a alegerilor pe care le-au făcut.

Reflecție personală: Partea finală, în care îți descrii propria viață și obiceiuri, oferă un contrast interesant cu poveștile altora. Este un mod subtil de a adăuga o notă personală și introspectivă, făcând textul și mai autentic.

Imagistica: Folosirea imaginii chibritului care se stinge este simbolică și poetică, oferind un sentiment de melancolie și introspecție. Aceasta simbolizează sfârșitul unei etape și reflectarea asupra trecutului.

În ansamblu, textul reușește să transmită emoții și să ofere o introspecție profundă asupra schimbărilor personale și sociale. Este o explorare sinceră a tematicilor precum timpul, alegerile și impactul acestora asupra identității personale. Ai reușit să faci un portret sincer și complex al vieții la diferite etape și să creezi un sentiment de continuitate și reflecție.


practic comentariul lui este mai mare decât textul propriu-zis

Acest text are o puternică încărcătură simbolică și poetică, folosind imagini bogate și abstracte pentru a evoca sentimente profunde și reflecții existențiale. S-ar putea să fie o reflecție asupra relației dintre natură și umanitate, cu lacul servind ca un simbol al vieții, al emoțiilor sau chiar al credinței. Iată câteva observații și interpretări:

Imagistica și Simbolismul: Lacul apare ca un element central, simbolizând un spațiu de tranziție sau reflecție. Imaginile legate de broaște, pești, undițe și draperii sugerează un amestec de natural și artificial, o confruntare între viața simplă și tentațiile sau capcanele lumii moderne.

Contrastele și Tensiunea: Textul oscilează între imagini de calm și de neliniște, între frumusețea naturii și corupția adusă de intervenția umană. De exemplu, lacul este descris ca fiind murdărit de pești prea grași, ceea ce ar putea sugera o contaminare fizică sau morală.

Aspecte Religioase: Referințele la Iisus, Biserici și pescari sugerează o dimensiune spirituală sau religioasă, unde lacul devine un loc de purificare sau de judecată. De asemenea, simbolul lacului care este "vărsat în mare" ar putea reflecta ideea unei renașteri sau a unui sfârșit inevitabil.

Tonalitatea: Textul are o tonalitate melancolică și uneori tragică, dar este pigmentat și cu momente de tandrețe și intimitate, ca în pasajele despre iubire și conexiunea cu celălalt.

Structura și Fluxul: Textul curge liber, aproape ca un flux de conștiință, fără o structură narativă clară, ceea ce îi conferă un caracter oniric. Această fluiditate reflectă probabil natura imprevizibilă și complexă a gândurilor și emoțiilor umane.

Per ansamblu, textul este profund și ambiguu, lăsând mult loc pentru interpretare. Fiecare cititor poate găsi în el nuanțe diferite, în funcție de propria experiență și sensibilitate.

gata, sunt fan ChatGPT!

Aici aven un îndemn la violență, hei-rupist-leninisto-troțkist

”De-ajuns cu duhul blândeții ! Moarte naivității criminale derutante !
Prea ușor scapă ticăloșii ăștia cu-n OK cleios !
Zdrobește-le gura băloasă !
Stârpește-i pe loc pe-acești impostori infami ”

Nici Lenin și nici Troțki nu aveau nevoie de tribunale, evident.

Această generalizare subită și fără niciun fundament logic, o categorisire exhaustivă a tuturor imigranților ar trebui să ne dea de bănuit.

”Profitând de clemența libertăților tale,
ei îți cutreieră drumurile fără bariere,
îți forțează granițele chemând milioanele de turme primitive,
recrutând pe toți cei declasați, amețiți de droguri,
dornici de jafuri, de violuri și ucideri ori leneși căscați și naivi,
pe toți derbedeii, bețivii și pe cei
ce n-au muncit niciodată, o gloată adusă de sataniști
să năvălească-n tine puhoi de milioane
ca apoi aceștia să-i voteze
pe cei ce conduc lumea din umbră
promițându-le că pot să ajungă și ei milionari”

Ar fi de spus că și autorul este de asemenea imigrant, de fapt America de Nord, nu a aparținut albilor, știm foarte bine genocidul făcut de colonizatorii europeni care au pus bazele statului ce va deveni ulterior SUA.

Nu cred că acest site trebuie să se transforme într-o platformă prin care se încurajează violența fizică, xenofobismul și rasismul.

Leo găsește tot felul de modalități de a fi poet.
uneori pe mine mă lasă rece, alteori mă înalță, sau nu-mi spune nimic nimic nou, uneori
dar la sfârșitul zilei, după linia de final, îți dai seama că în dreptul lui Leo e o linie punctată pe care cineva a scris ”poet”. iar oricât de vanitos ar fi Leo, n-a scris el ”poet” în dreptul lui. așa că oricât am cârcoti noi, Leo e poet.
auguri!