Adriana Marilena Stroilescu
Verificat@adriana-marilena-stroilescu
„< A iubi înseamnă poate a lumina partea cea mai frumoasă din noi >”
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos…
Pe textul:
„Despre seninul din noi" de Adriana Marilena Stroilescu
Deh, emoții de primăvară, dor de floarea cireșului, așa mi se întâmplă mie, scuze pentru eroare
Pe textul:
„Despre seninul din noi" de Adriana Marilena Stroilescu
Chiar m-am gândit că cireșul își poartă florile precum noi emoțiile și sentimentele, iar fructele nu sunt altceva decât un fel de inimi ale noastre care hrănesc alte inimi dornice de sensibilitate și armonie.
rațioasă, trecerea ta pe aici!
Mulțumesc, Cezara!
Chanson
par Jacques Prevert
Quel jour sommes-nous
Nous sommes tous les jours
Mon amie
Nous sommes toute la vie
Mon amour
Nous nous aimons et nous vivons
Nous vivons et nous nous aimons
Et nous ne savons pas ce que c\'est que la vie
Et nous ne savons pas ce que c\'est que le jour
Et nous ne savons pas ce que c\'est que l\'amour
Cu drag,
:) Ama
Pe textul:
„Despre seninul din noi" de Adriana Marilena Stroilescu
Când nu știu ce să fac cu mâinile, le transform în mângâieri, ai harul cuvintelor Cezara, multă sensibiliate și un suflet pe măsură, cam greu de trăit în acest secol cu astfel de calități dar nu imposibil, atât timp cât în jurul tău există oameni care te prețuiesc. Eu sunt unul dintre aceștia și uite, îți fac semn prietenesc îmbrățișându-te cu mâinile încărcate de narcise galbene, să-ți lumineze primăvara !
Cu drag,
Ama
Pe textul:
„nu mai știu ce contează.mâna sau gestul" de cezara răducu
Cuvintele s-au îmbujorat de bucurie și emoție. E chiar semn de primăvara. Muza să-ți fie aproape, Cezara, să ne dăruiești mereu lucruri frumoase. Cer senin în priviri și lumină lină în suflet.
Ama
Pe textul:
„Mărțișor pentru dragostea noastră" de Adriana Marilena Stroilescu
E tare plăcut când cineva îți trece pragul cu astfel de gânduri, mulțumesc. Îți ofer o ceașcă de ceai aburind și un fotoliu comod să ascultăm împreună cântecul iernii sau mai altfel spus pentru că vremea de afară s-a îmbunat, cum iarna se duce făcând loc primăverii.
:) Ama
Pe textul:
„Romanță de iarnă" de Adriana Marilena Stroilescu
Vă mulțumesc pentru aplecarea asupra romanței mele de iarnă, pentru profunda înțelegere și atenție pe care i le-ați acordat.
prietenesc,
Ama
Pe textul:
„Romanță de iarnă" de Adriana Marilena Stroilescu
Mult mi-au plăcut aceste versuri unde:
< Poetul e la post,
își amestecă moartea-ntr-un blid
și toarnă ultimul strop de ulei
spre a ține lumina aprinsă
în candela cu înfățișare de carte; >
Dar preferata mea este :
< Ursuz cîteodată,
cu grădina-n spinare,
cu umbra lipicioasă a casei
ca o pieliță a neliniștii trasă pe chip,
poetul potrivește-n țărînă
cheia năzuroasă a zilei
și vorbe anapoda-i sar dinainte
ca iepurii,
poetul întreabă pe limba lui
și clopotul de sub talpă îl strigă
mereu mai cu noapte-n adînc... >
Ama
Pe textul:
„Poetul, Primăvara și eu" de Sorin Rosca (Rosentzveig)
< Repetitio >... Un poem în care creativitatea și echilibrul sunt construite fără înverșunare, într-un respect deosebit și o atenție migăloasă pentru faptele mărunte ale vieții de zi cu zi, lăsând în urma sa delicate amprente pe mișcătoarele nisipuri ale feminității.
Et comme Montesquieu disait < cherchons à nous accommoder à cette vie ; ce n`est point à cette vie à s`accomoder à nous >
Ama
Pe textul:
„repetitio" de Nache Mamier Angela
Ama
Pe textul:
„știi cum e când e luni" de ioana negoescu
Cocorii amintirilor țipă
Amiaza coboară-n apus pe-o aripă
Cineva sparge oglinda din noi >
(Ion Untaru)
Oricât de apăsătoare sau obsedantă uneori, noaptea are frumusețea ei pentru că dacă nu ar fi întuneric nu am vedea niciodată lumina binefăcătoare a stelelor. Rătăcind prin Avilla, visul devine cosmogonia unui timp unde în fiecare noapte cel care visează reâncepe lumea.
Ama
Pe textul:
„àvila" de silvia caloianu
Recomandatprin ungherele locuite de stâncile colțuroase »
Cred că adevărata credință este o stare de suflet și conștiință pentru că atitudinea noastră este o putere magică. De aceea când ne întoarcem privirea spre cer primim lumină, fortă, putere și inspirație pentru lucrurile mai mari sau pentru cele mărunte din viața noastră de zi cu zi.
\" Toate ar putea să mai fie \"
Ca o lucrare a gândului, am găsit în aceste versuri o materie subtilă ce a primit formă și nu una oarecare, ci pe aceea a simplității, a delicateții și a înșiruirii cuvintelor care plac ochiului și bucură sufletul fără să constrângă, într-o melancolie senină.
O primăvară cu bine,
Ama
Pe textul:
„Toate ar putea să mai fie" de Maria Prochipiuc
< oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru >
Felicitări, dragi colegi și muza inspirației, fie întotdeauna cu voi!
Ama
Pe textul:
„Grație într-o clipă, zborul" de Cristina Rusu
Tudor Arghezi spunea < poezia este însăși viața, e umbra și lumina care catifelează natura, și dă omului senzația că trăiește cu planetele din cer > Așa este ziua ta blurată. Mi-a fost bine aici pentru că anumite lucruri din lume nu pot fi vazute, nici atinse ci doar simțite cu inima.
Deși nu las comentarii, sunt o pasionată cititoare a ta, chapeau bas, Cezara!
< Est-ce la main de Dieu,
Est-ce la main de Diable
Qui a tissé le ciel
De ce beau matin-là,
Lui plantant dans le cœur
Un morceau de soleil
Qui se brise sur l\'eau
En mille éclats vermeils >
Cu drag,
Ama
Pe textul:
„o zi blurată" de cezara răducu
Între noapte și zi nu mă tem să înaintez, mă tem doar de încremenire, pentru că viețile noastre se învârt după soare, pentru că din întuneric se naște lumina, pentru că aș vrea să fiu eu schimbarea în bine pe care o doresc lumii, pentru că timpul e prea scurt ca să fim egoiști, pentru că și tu faci parte din acest univers știind atât de bine să asculți muzica sufletului, pentru că...
Ama :)
Pe textul:
„Romanță de iarnă" de Adriana Marilena Stroilescu
Iti multumesc!
Amical,
Ama
Pe textul:
„Dimineți de ambră" de Adriana Marilena Stroilescu
vom ști că e mai aproape >
Mi-a fost bine în \"târziul lucrurilor\" unde trupul devine parcă efemer, unde doar spiritul nu dispare și nu se schimbă printre cuvintele de o sensibilitate aparte ca un cer bleu dincolo de nori când omul a murmurat: \"Doamne, vorbește-mi\" si o ciocârlie s-a auzit cântând...
Cu pretuire,
Ama
Pe textul:
„Despre târziul lucrurilor" de Călin Sămărghițan
Felicitări și mulțumiri, dragi colegi, pentru această minunată pagină din inima toamnei care mi-a bucurat ochiul și sufletul.
Respect și admirație,
Amadriada
Pe textul:
„Haiga de toamnă în lanț" de Cristina Rusu
Despre \"semafoarele/intersecțiile\" de acord cu tine, am simțit și eu că nu sună bine fonetic dar mă părăsise inspirația care fiind de genul feminin îți dai seama ce minte întortocheată are și a fost nevoie după cum vezi de un bărbat
s-o pună pe linia de plutire, bine că ai apărut, Anton!
Așadar, cu bucuria revederii, citit atent comentariul... sper că e mult mai bine acum :)
Ama
Pe textul:
„Poem cu semafoare, cireșe și tei" de Adriana Marilena Stroilescu
după \"mulțumesc\" ar fi trebuit postat doar p.s.-ul, scuze pentru un asemenea hal de tastare, de vină nu este efectul gama asupra crăițelor, ci poate doar cel al cireșelor asupra apetitului meu, cireșele fiind fructele care îmi plac cel mai mult.
Ama :)
Pe textul:
„Poem cu semafoare, cireșe și tei" de Adriana Marilena Stroilescu
