Adriana Marilena Stroilescu

Deși tare mi-ar fi plăcut un Al Pacino căruia îi recunosc toate meritele în “ Parfum de femeie” cu toate că mie îmi e cu mult mai drag și apropiat în “Frankie și Johnny”, deh, așa sunt eu mai romanțioasă, sau cântecele lui Al Bano, deh, așa sunt eu mai melancolică uneori, rămân aici să-mi odihnesc un pic sufletul cu Alice în țara minunilor căci parcă am obosit de atâtea căutări după care voi pleca mai mult ca sigur din nou să-l găsesc pe Antoine de Saint-Exuperi și pe Micul Prinț, deh, așa sunt eu mai zănatecă, îmi place Micul Prinț pentru că el a văzut într-o singură zi apusul de soare de patruzeci și trei de ori.
Mulțumesc pentru aducerile aminte!

Amadriada

Nu ai de ce să-ți ceri iertare, mă bucur că ai trecut pe aici iar părerea ta pe cât este de concisă pe atât este și de civilizată, ai tot dreptul să-ți exprimi punctul de vedere.

hai să ne plimbăm
prin lanul lui Van Gogh
prietene
floarea soarelui poartă pălării
să nu facă insolație
tu o să-mi pui mâinile deasupra capului
coif de hârtie
ca pe vremea copilăriei
căuș fluid din care picură albăstrele
vom păși desculț
dincolo de microcosmosul nostru limitat
umblând atent
să nu călcăm melcii cu pete de lumină
umbra ta mă va înveli
la apus
cântec de flaut strivindu-mi pe tălpi
încă o zi
ce moare atât de duios

:)

Ama

Deși dezolată că nu ți-a plăcut, asta este părerea ta despre această poezie și ți-o respect pentru că ai făcut o critică fundamentată pe text, mă doare că deh, sunt mamă iar mamele își iubesc întotdeauna copiii, chiar și pe cei handicapați, se pare că m-am înecat, eu nu știu să înot și chiar mi-e frică de apă ceea ce nu mă împiedică însă să fac duș, dar a generaliza în subsolul acesti text un întreg site ca fiind \"plancton poetic de joasă calitate\" asta nu mi se pare a fi o.k. ba chiar seamănă a lașitate, a lipsă de respect, educație și responsabilitate, dacă tu gândești așa, scrie un articol însă nu uita să pui în el și mijloacele de îndreptare a lucrurilor. Până una alta observ însă că și ție îți place să te cam bălăcești prin acest așa zis marasm poetic pentru că altfel te-ai călători spre alte locuri pe care le consideri tu de calitate, oricum dacă prizăm cred că e bine, înseamnă că am evoluat depășind faza prăpădiților de aurolaci ce trag din pungă, avem tabachere de argint măiestrit filigranate, doar dacă nu cumva prin verbul \"a priza\" nu te-ai referit la acea tehnică din judo practicată pentru dezechilibrarea adversarului.

Amadriada

cu drag îți întorc urarea
și zâmbesc fără motiv
ești tot zodie de apă
mulți ani și ție tardiv

strângem anii imortele
eu să știi că n-am uitat
cercelușii tăi cu perle
ce se răsfățau pe pat

a fost ziua cât o viață
și o viață cât o zi
în pod la Casa Pogor
conjugând verbul a fi

ne-a prins cerul luna-n plete
noaptea să o luminăm
amazoane în terțete
e bine că existăm

Tolstoi spunea “nu știu în viață decât două năpaste cu adevărat, remușcarea și boala, iar fericirea nu există decât sub forma lipsei acestor năpaste”, remușcări n-am iar bolnavă nu sunt, atunci înseamnă că sunt fericită :)

Mi-e dor de poezie, mi-e dor de tine, mi-e dor de neasemuitele clipe petrecute la Iași și de cei pe care i-am cunoscut acolo, sper din tot sufletul că ne vom revedea.

Mulțumesc, Silvia!
Ama

\"Prietenia e un stăpân tot atât de poruncitor ca și dragostea... E mult mai mult. Pentru că dragostea e risipitoare, ia și dă cu amândouă mâinile. Prietenia e discretă, se mulțumește cu puțin. Dar acest puțin e tot ce e mai bun pe lume.\"

Așa m-am trezit azi dimineață, cu toate aceste cuvinte forfotindu-mi prin cap nu se știe unde și când citite, dând năvală peste mine și împingându-mă din nou la viață, alungată fiind din cetatea în care domneam și peste care devenisem stăpână absolută în ultimul timp al acestei perioade dificile din viața mea prin care a trebuit să trec făcându-mi supuși devotați din deznădejde, tristețe, neputință, tăcere și teamă, unii dintre voi știu de ce, alții nu, dar asta e prea puțin important, căci iată, pe 18 iulie atâtea mâini s-au întins înspre mine cu iubire, dăruire și compasiune încât m-au salvat, ajutându-mă să conștientizez din nou că această parșivă de viață nu-i nici așa bună nici așa rea cum ni se pare uneori, că viața e viață și trebuie trăită, rea, bună, e așa și nu poate fi altfel pentru că ni s-a dat fără s-o cerem și vom pierde-o fără a fi întrebați, iar cea mai mare calitate a ei este că rămâne în orice clipă bicisnic de frumoasă în fiecare pas al trecerii noastre prin acest univers în care fiecare suntem pe rând tânguire și hohot de râs, victimă sau călău, bufon sau rege, învingători sau învinși. Există în natură o forță supremă care nu uită să ne pună adesea în situații limită sau în fața unor lucruri despre care niciodată nu ne-am fi imaginat că ni se pot întâmpla tocmai nouă, așa că la moarte nici nu merită să mă mai gândesc, are ea grijă de noi sau ceea ce e și mai dureros de cei pe care îi iubim, împlinindu-și destinul și fără ajutorul nostru. Izvorul lacrimilor acum a secat, încerc să nu mă mai uit atât de mult în trecut și să privesc mai curajos tot ce destinul mi-a hărăzit, merg din nou înainte cu bucurie și încredere adunându-mi toate puterile pentru a alege binele din tot ceea va trebui să înfrunt, iar pentru asta vă sunt recunoscătoare, pentru că voi, toți cei care scrieți pe \"poezie.ro\" fără să știți m-ați ajutat, indiferent dacă urările voastre sunt sau nu pe această pagină, indiferent dacă m-ați citit sau nu, indiferent dacă v-am plăcut sau m-ați criticat, pentru oferta generoasă pe care mi-ați lăsat-o făcând din mine înainte de toate un pasionat cititor al poeziei, prozei, eseurilor și articolelor voastre, vă mulțumesc!

\"Totdeauna răsună în preajma noastră o muzică, ea ne vrăjește gândurile, ne subjugă inimile și ne silește să ne potrivim pasul după tactul ei. O muzică ce ne îmbată și ne sugerează ritmul unui joc sălbatic sau al unui marș funebru, ritmul unei romanțe visătoare sau al unui imn răboinic. Muzica aceasta: spiritul timpului.\"

Încă impresionată de cuvintele voastre emoționante, de dăruirea, sensibilitatea și delicatețea gestului făcut pentru mine,

cu muuuuuuuuult drag,
amadriada

p.s. aloooooo, Genuuuu, trădătorule, când am scris eu \"mimesis\", \"carlitei\", \"cântec\" sau \"poem pentru cris\", eu sunt Ama, Amadriada franțuzita cu \"les fleurs de Michel\" doar tu m-ai confundat nu știu cu cine deși ai făcut parte din complot, dar nu-i cu supărare, important e că ai depus tot efortul participând la surpriză alături de ceilalți, ori poate la împlinirea frumoasei vârste de \"fix ani\" m-am țăcănit eu și nu mai înțeleg ce-ai vrut să spui, oricum m-ai amuzat teribil, și-ți rămân în continuare fidelă cititoare ție și epigramelor tale.

:))

Sfantul Julien Ospitalierul nu este cunooscut decat din legenda. Vinovat de paricid fara voia lui, a hotarat sa se faca barcagiu pentru oameni la malul unui fluviu periculos. Intr-o noapte a ajutat sa treaca apele involburate un lepros, vantul s-a transformat in furtuna, traversarea a fost cumplita iar leprosul nu era altul decat domnul nostru Isus Cristos. Se spune ca de atunci culoarea lui preferata este culoarea rosie. Iti doresc ca viata sa-ti fie lina iar cuvintele slefuite sau nu pline de har caci te citesc de fiecare data cu placere chiar daca nu las semn.
La multi ani, Iulian!

Amadriada

Iti doresc sa-ti fie viata plina si frumoasa asa precum ti-e si scrierea, sa fii inconjurata de iubire si noroc, de inspiratie, bucurie si prieteni adevarati, sa gasesti intotdeauna ragazul de a pune ceva din tine insuti si din ceilalti la adapost de nimicnicie.
Cu drag, La multi ani!

Amadriada

Sistemul subtil pe care îl avem în interior este înnascut. Pe parcursul evolutiei noastre, am dobândit sapte centri principali de enrgie situati pe coloana vertebrala si, de asemenea, în creier. Atunci când se trezeste energia denumita Kundalini în sanscrita asemenea unei flori care rasare din samânta ei, energia respectiva traverseaza cei sase centri si strapunge în final zona fontanelei denumita Brahmarandhra, conectând constiinta umana cu puterea atotpatrunzatoare a Iubirii Divine. Apare astfel în om cea de-a patra dimensiune a constiintei. In ascensiunea ei, Kundalini creeaza o stare de constiinta lipsita de gânduri (Nirvichara Samadhi). Fiintele omenesti se gândesc fara întrerupere fie la viitor, fie la trecut. Daca cineva le spune sa traiasca în prezent, lucrul le este cu desavârsire imposibil. Un gând apare asemenea unui val, dupa care se ridica un altul si, tot asa, gândurile se ridica si coboara, iar sursa lor este exclusiv trecutul sau viitorul.Atunci când Kundalini se ridica, gândurile se distanteaza. Între gânduri exista un interval foarte mic (vilamba), care se dilata si se creeaza o stare de liniste totala. Atunci ne aflam în prezent, dar lipsiti de gânduri, de griji sau de mânie, caci prezentul este realitatea. Când suntem în aceasta stare a prezentului, resimtim un calm si o pace absoluta. Iata modul în care atingem pacea interioara

Marin Constantin Daniel

In suflet primit, comentariul tău mă onorează și mă emoționează.
\"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului\", îți mulțumesc pentru citirea, răbdarea și înțelegerea de care ai dat dovadă parcurgând acest poem, mi te simt aproape întru` simțire, sensibilitate și echilibru așteptându-te cu drag în pagina mea de fiecare dată atunci când vei considera că ceva din ceea ce scriu rezonează cu tine.

Maria

O mare iubire, o credință, chiar și o suferință introduc într-un anumit cuget armătura nevăzută care-i lipsea și-i îngăduie să atingă acea stare de echilibru care este în fond fericirea. Mulțumesc pentru că ai remarcat acest text, durerile parcă nu mai sunt atât de apăsătoare.

Bianca

Mi te-aș fi dorit în pagină, dar nu prea speram. Acum găsesc puteri noi în chiar slăbiciunea mea căci soarta niciodată nu se dezminte lăsându-mi mereu câte o portiță la vreme de cumpănă. Poate e un dog arlechin, sau poate doar un clown, poate o prăjitură cu același nume ori poate piesa de teatru a lui Noel Coward \"Așteptând la arlechin\"...

cu gândul la voi,
Ama

La multi ani, Catalina! Inspiratia, zanele bune, iubirea si norocul sa-ti fie intotdeauna aproape.

Amadriada

Silvia

Pe mine nu mă exasperează nimic, eu te respect și te admir așa cum ești, de acord cu tine în ceea ce ar mai trebui schimbat pe ici pe colo în poem, dar am mai încercat eu asta la unele din versurile mele mai vechi și mi-au dispărut însemnele, probabil că dacă au fost la texte recomandate sau recompensate cu steluțe de iubire trebuiau păstrate exact în forma în care la timpul respectiv au fost citite și prețuite, mi se pare normal pe de o parte, pe de alta, însă, mă întreb cum pot ține seama de părerile celor în care am încredere și mai ales modifica textul în cazul în care se întâmplă cum ți-am spus. Unii poate vor râde și vor considera toate astea ca pe niște nimicuri sentimentale dar eu țin la pagina mea de autor căci ea mă arată precum o oglindă întocmai așa cum sunt, cum eram când am venit pe acest site și cum apoi, ușor, ușor am început să cresc grație celor care m-au îndrumat cu sensibilitate, delicatețe și bunăvoință având răbdare cu mine. Poate găsești tu o soluție că eu chiar nu mă pricep cum să rezolv chestia asta. Mă simt mai bine acum după ce mi-ai înstelat cerul (căci trec printr-o perioadă cam neagră) îndrumându-mă cu aceeași diplomație de care ai dat dovadă întotdeauna, chiar în ciuda discuției noastre oarecum în contradictoriu dacă îți mai amintești, la Iași, despre folosirea cuvintelor din limbi străine în texte sau în titlul acestora. Mi-e dor de tot ce am trăit acolo și de a mai petrece un timp împreună. Să știi că eu am pașaport :)

Dana, draga mea

Exact cum spuneam mai sus, mi-e doooor de preaplinul cupei de la Iași unde timpul are o cu totul altfel de curgere, un fel de blândețe și compasiune tacită pentru cei care trec pe acolo și nu-l mai pot uita, o anume pace tihnită a străzilor, un oraș în cu totul altfel și cu oameni deosebiți. Cum se zice în franceză nu contează că tu oricum ești cu engleza important e că avem noi un \"feeling\", un limbaj special, \"les gens sans frontieres\" umblând cu poezia-n cap și cu sufletul în pioneze pe oriunde ne-am duce, ori poate invers, cine știe...

Dana Mușat

Binevenită și proaspătă, în pagina mea, fac și eu parte din categoria celor care scriu, bine sau rău asta depinde de sensibiliatea cititorului, de puterea mea de a ajunge la el și nu în ultimul rând de cultura și gustul fiecăruia. Arta și poezia în general își au rădăcinile în nevoia omului de a se exprima și pe cât se pare nevoia de exprimare este un instinct hărăzit acestuia pentru ca speciei să-i rămână conservate experiențele și sentimentele individului.

Narcisa

Probabil că împărtășim aceleași simțiri și melancolii, și eu te citesc cu plăcere și afecțiune de fiecare dată, deja mi-am făcut din asta un obicei, mult tâlc stă ascuns sub aparentele tale naivități și gingășii, elementare polarități ce fac parte din viață fie gustul lor dulce sau amărui.

Elia

Nimeni nu se naște isprăvit, cu fiecare zi te desăvârșești în ființa ta fie prin suferință fie prin bucurie. Stau gură cască și mă uit la imaginea pe care mi-ai trimis-o, nu-mi pot dezlipi ochii, m-ai uimit, acest poem a început tocmai de la o fotografie cu lanul de floarea soarelui în care este cineva drag mie și nu de la pictura lui Van Gogh. Tu nu cunoști fotografia dar ai surprins aici exact imaginea și starea din acel moment, cu prima ocazie când ne întâlnim o să-ți aduc să vezi. Oricum, nu mă simt prea bine fără Cronica ta de la Casa Eliad, îmi lipsesc verva și sufletul tău nepărtinitor delicat pus în vârful condeiului chiar dacă seri la rând am fost în mod real acolo, parcă nu e suficient fără cuvintele și ochii tăi ce privesc lumea într-un fel cu totul aparte, incandescento!

Bălăioară Marie

M-ai uimit cu felul tău generos de a fi, îmi pare rău că n-ai nimerit la una din serile noastre cele mai bune, că ne-am cunoscut abia la sfârșitul Cenaclului dar mi te-am simțit caldă, înțelegătoare și atentă la tot ce se petrecea în jur. Ti-am citit în mare fugă impresiile \"prima oara la Casa Eliad\" dar cu mult drag, voi reveni cât mai curând în pagina ta să stau la taclale cu vorbele tale împărțind la cafea o șuetă boemă.

Catalina

Mult bucuroasă si onorată de trecerea ta pe aici, cum spuneam eu cândva vârsta n-are nici în clin nici în mânecă de-a face cu talentul și poate nici cu multe altele, eu una îți apreciez multe poeme așa zis \"teribiliste\" chiar dacă nu las semn le citesc cu înțelegere și plăcere pentru că ai o personalitate puternică, știi ce vrei iar atunci când cauți răspunsuri îți aperi cu încăpățânare creația, nu simt poezia ta ca fiind una înjositoare ci mai degrabă spunând fără menajamente lucrurilor pe nume așa cum se întâmplă ele în viața noastră de zi cu zi, te-aș vedea tare înclinată spre jurnalism, dar drumul fiecăruia nu depinde decât de propria sa alegere. În ceea ce privește borangicul având eu oarece încertitudini la momentul scrierii poeziei, am căutat în Dicționarul Enciclopedic și am găsit și explicația „țeătură făcută din altfel de fire” așa că m-am gândit că la posibilitățile industriei actuale borangicul poate fi vopsit în fel și chip, acum parcă aș schimba un pic ceea ce ar da și o altă tentă de culoare poemului care suferă parcă de prea mult auriu, dar vezi ce-i spuneam și Silviei.

spiny_dolly

Tare drăguț din partea ta că în toiul examenelor ți-ai făcut timp să dai o fugă prin lanul meu de floarea soarelui, ești sensibilă și o să crești frumos, am eu așa o presimțire, am trecut și eu prin pagina ta, concentrează mai mult și gândește-te dacă nu cumva te-ai simți mai în largul tău scriind proză.

Tot binele din lume pentru voi, dragilor!

Amadriada

haiku dedicat

pâș-pâș prin rouă
fâșâitul melcului
caimacul zilei

iertată să-mi fie stângăcia, e primul meu haiku, mi-am dorit mult să fac asta dar niciodată nu mi-a ieșit, acum îmi pun catifeaua pe tălpi și plec în vârful picioarelor, mulțumesc pentru acest moment gingaș și profund.

Ama

Mai să nu te recunosc, atât de proaspăt și naiv, precis ai ascuns prin cine știe ce buzunar și o praștie, te rog frumos să nu tragi în vrăbii, zici tu de Heraclit, dar te-am prins, e atâta mișcare și forfoteală de “eu” pe aici într-o necontenită devenire dedublând unicul (unitarul) în laturi contradictorii și prin baza senzorială a cunoașterii încât parcă ai da dreptate rațiunii . Revoltă printre baloanele de săpun la duș pentru ca apoi să intervină liniștea, în fond și la urma urmei fiecare are propria sa filozofie și nu există idee filozofică oricât de subtilă și adâncă ar fi ea care să nu poată și să nu trebuiască să fie exprimată pe înțelesul tuturor. Am citit și mi-a plăcut.

drag,
Ama

o parabola din zhuang zhou:

\"odata zhou visa ca e un fluture, un fluture ce zbura pe deasupra pamantului. cat de tare se bucura, facand asa cum ii placea! si nu-si dadea deloc seama ca e zhou. brusc, s-a trezit si si-a dat seama ca e zhou. si de atunci n-a mai stiut daca e zhou care visase ca e un fluture sau un fluture care viseaza ca e zhou. oricum, intre fluture si zhou exista o diferenta. asta e ceea se cheama transformarea lucrurilor.\"

Un poem cu nebănuite parfumuri de nou născut, mulțumesc pentru astfel de scriere, Adrian!

\"cind toți călatorii de pe punte flutură batiste de mătase
dantelele unor amintiri puse la naftalină
și noi rămași stingaci pe mal
mină in mină, ne privim metodic
ne smulgem hainele\"

ca și când ne-am scoate măștile de pe fața ridată
după atâția ani de strânsoare
pe chip cu rănile apus sângeriu
floarea macului nod strangulat în eșarfă
întinde aripi fragile ca zborul de rândunică
estuare necălătorite încă de nici un pescar
țipătul roz al nou născutului ne-aduce la viață
cântecul arlechinului coborând în uitare
imposibile iubirile de demult

Amadriada

Ca o floare de câmp într-o ulcică de lut, sărbătoarea poemului șoptit!

Ama

Cum însă nimic nu este pe lumea asta întâmplător poate așa vei simți mai bine cât de dragi îmi sunt toate poemele scrise de tine căci au o frumusețe aparte, o vrajă a lor muzicală și picturală în același timp ce-l poartă pe omul sensibil spre meleagurile spiritualității, oricum uitasem să-ți spun că de fiecare dată imaginea postată se împletește mai mult decât armonios cu textul.

Ama

pentru că
adevărul curajul și blândețea
merg de obicei împreună
pentru că
omul cu adevărat om
este generos și răbdător
niciodată neânduplecat
pentru că
nu putem șterge trecutul
chiar dacă rupem fotografiile
pentru că
nu putem face tabula rasa
nici peste cicatricea rănilor
nici peste mugurii bucuriei
pentru că
prietenia nu trădează niciodată
așa ușor precum o face iubirea
pentru că
Monet trudește în grădinile sale
de apă cu visele nuferilor pe degete
să crească rădăcini sufletului
pentru că
datorită acestui poem astăzi
luminile mele se reântorc
din neant

drag
Ama

pentru că
adevărul curajul și blândețea
merg de obicei împreună
pentru că
omul cu adevărat om
este generos și răbdător
niciodată neânduplecat
pentru că
nu putem șterge trecutul
chiar dacă rupem fotografiile
pentru că
nu putem face tabula rasa
nici peste cicatricea rănilor
nici peste mugurii bucuriei
pentru că
prietenia nu trădează niciodată
așa ușor precum o face iubirea
pentru că
Monet trudește în grădinile sale
de apă cu visele nuferilor pe degete
să crească rădăcini sufletului
pentru că
datorită acestui poem astăzi
luminile mele se reântorc
din neant

drag
Ama

net-ul

Cred că, da, fiindcă uite văd aici personae dragi mie care îmi dubleză bucuriile și îmi înjumătățesc necazurile.
Elia, Ela, bursucel, mulțumesc mult de trecerea voastră și semnul lăsat.

drag,
Ama

“Când mă gândesc la oameni, găsesc că sunt atât de vrednici de dragoste. Aș vrea să le spun numai lucruri prietenești, să-mi descarc inima în inima lor, aș vrea să mă asociez proiectelor și acțiunilor lor, aș vrea să ocup un loc în viața lor, să le arăt că sunt în stare de statornicie, de credință, de spirit de jertfă.”

Alina

Am recepționat cu drag salutul tău dând dovadă de același fair-play care te caracterizează, încă o dată plecăciune pentru ceea ce ai realizat tu pentru noi la Iași, port peste tot cu mine mirosul salcâmior și treptele de la Casa Pogor înălțare de gând și citire, scara aceea ca un melc spiralat ce ne-a suportat pașii purtându-ne grijuliu până în inima inimii turnului de fildeș al poeziei și nu numai...

Dedal

Na, că m-ai dat peste cap cu atâtea vorbe de laudă pe care le simt pornite din suflet, de ca și cum n-ar fi fost de ajuns dulcele gust al cântecului pe-o buză de zmeur, ori Virtualia din pagina ta în care m-am regăsit cu plăcere și care mi i-a adus din nou aproape pe toți cei dragi de acolo. Ah, câtă durere dar și poftă de viață răzbate din romanța Zaradei ești unul din puținii care știu, am simțit asta din felul interpretării și al dăruirii pentru sunetul limpede al trecutului și al valorilor pe care nu ne este permis să le uităm, până și Cristian Vasile te-ar fi invidiat pentru acuratețea interpretării în acea variantă nepervertită a textului original. Mi-aș dori și “Să-mi cânți cobzar bătrân ceva”, poate există în cutia de rezonanță a inimii tale.

Ion

Dacă aceste gânduri au ajuns până acolo înseamnă că în sfârșit s-a terminat cu greva trenurilor iar microbuzele circulă direct, București-Roșiori și mai înseamnă că așa cum spunea Lessing cea mai nobilă preocupare a omului este omul. Mi-a făcut nespus de bine să regăsesc la voi suavul parfum al curților de altă dată.

Cu drag și bucurie pentru trecerea voastră pe aici,

Amadriada