Adriana Marilena Stroilescu

E vocea mea de toamă, un pic mai răgușită decât la Agigea, \"mi-e frică, domnule\", spune ea, dacă arunc natura și peisajele și simbolurile și toate alea-alea, nu mai rămâne nimic din poezia mea, poate că sufăr de sindromul paginii albe, oricum țin seama și mai deretic și eu din când în când, fac pe gospodina, șterg praful, schimb apa la flori, mai arunc la gunoi câte un bibelou învechit, doar ușa șifonierului nu pot s-o repar scârțâie și nu se închide așa că dacă la vară vom împărți aceeași cameră ia cu tine o daltă, o rindea, ceva să dregem lucrurile, altfel vom fi din nou nevoite să apelăm la soldații aceia de pe mal care căutau piatra filozofală în apă, vai de capul lor, că eu de la tine am învățat maxima care spune \"mai bine să lăsăm în trecut ce-i al trecutului\" dar ei aveau doar ochi să vadă nu și urechi să asculte :)) mulțumesc de trecere, mi-a făcut bine și mi-a mai alinat puțin dorul.

Ama

* Rhin

quo vadis do_mine
iarăși și iar
vasul fantomă pe portativ
olandezul zburător cântă
hip-hop frate s-au schimbat
vremurile la Amsterdam
cu d.j. Tiesto mixând
Tannhauser și Lohengrin
au fost și la vremea lui Wagner
mai greu acceptate de public
dar uite piatra cubică vibrează
deja cu pavajul adunând lumea în piață
religia muzicii are un Dumnezeu electronic
la care din când în când și eu mă închin
adagio for strings îmi plac entitățile house
iarăși și iar
aurul Rinului plutește pe ape
cu zei scandinavi
și războinici nemuritori
underground în Wallhala
să explorăm inexplicabilul
pe o frunză de dud

amical,
Ama

Sau \"domnule doctor\", mulțumesc pentru înțelegerea de care dați dovadă în tratarea acestei maladii. In viață fiecare lucru își are fărâma lui tainică de poezie, frântura sau fractura :)) de cântec. Să simți asta e un mare dar ca și cum din haosul timpului ai desprinde clipa prin care se poate privi în eternitate. Pregătește bandajele și iodul, o să vin degrabă la tratament, rana e una superficială și se poate trata.

cu drag,
Ama

Lex, draga mea, dacă eram mai isteață jucam rolul furnicii ca să am și eu ce să mănânc la iarnă dar după cum vezi plecarea în Belgia nu m-a schimbat cu nimic, port tot costumul acela de greiere aiurit cântând pe la porțile încuiate ale castelelor, îmi caut drumul cu vântul fluierând prin buzunare a dor de casă. Intr-adevăr, mai multe cuvinte ar fi de prisos pentru că așa cum spuneai tu într-o seară la Eliad, poezia la fel ca și muzica nu pot fi și nu trebuie explicate, ci doar simțite, iar poetul după ce pune punct nu mai are dreptul să spună nimic.

cu aceeași prietenie dintotdeauna,
Ama

\"sufletul tău detaliu la umbra unei nopți\"

Lucrurile marunte sporesc taina universului, viata nimanui nu este un roman si totusi aproape paradoxal viata noastra, a oricui este alcatuita din nenumarate tangente la nenumarate romane. Ce as putea sa-ti daruiesc spre a-ti bucura sufletul asa cum mi l-a bucurat mie calatoria ta spre niciunde, poate doar aceste cuvinte sapate in gandul meu luminand pentru o clipa umbra unei nopti:

\"Pe cer, un deget inmanusat arata stelelor, pamantul, caruia i se suie primavara in cap, razand in hohote de flori\" -I. Teodoreanu

As vrea sa te stiu surazand, ai grija ce ceri caci s-ar putea sa primesti, sunt multe vise care se implinesc.

cu drag,
Ama

* din tot ceea ce va trebui să înfrunt

* imn războinic

Izvorul iubirii se află în străfundurile noastre și îi putem ajuta pe alții să aibă parte de multă fericire. O vorbă, un gest, un gând, pot micșora suferința altuia și-i pot aduce bucurie. Așa ai făcut tu deși în aparență pari tare introvertită și inabordabilă, mi-ai dăruit multe clipe frumoase pentru care îți rămân recunoscătoare și nu numai pentru atât ci mai ales pentru felul tău de a fi flacără și lumină pe scenă dar și printre noi cei din jur, o persoană specială și o prezență mai mult decât agreabilă. LA MULTI ANI! Să-ți fie viața la fel de frumoasă precum îți sunt chipul și sufletul.

Vai, Sache, vezi ce drăguț și tandru poți fi dacă nu mănânci salată, chiar m-ai uimit, îmi place că ai dat la iveală cealaltă față a monedei, deși eu te-am bănuit întotdeauna ca fiind un mare sentimental.

cu drag de drag de voi,
Ama

Tot ce e facut cu suflet, e bun, chiar si o critica ... Ea este placerea de a cunoaste spiritele, nu de a le domina, niste ochelari si nu o nuia. Cafea am, zahar am, de incalzit o incalzim la sufletul poeziei, dar dupa cum vezi am terminat cestile, o sa ma duc maine sa mai cumpar vreo cateva. Am corectat \"cand va\", de acord cu tine domnule 2, zgaria rau de 2 ori in 2 strofe una dupa cealalta. In ceea ce priveste forma gramaticala a verbului a fi, se admit ambele maniere de scriere \"sint\" si \"sunt\", poti sa-l intrebi chiar pe domnul Pruteanu daca nu ma crezi, mai butoneaza si tu telecomanda, nu sta numai pe TVR 2, desi e drept, exista acolo unele emisiuni de cultura ce n-ar trebui ratate. In ceea ce priveste \"casa de nebuni\" aici este tragicomedia, caimacul, autoironia, asa stii! Sa inteleg ca am luat totusi nota de trecere, sau trebuie sa vin in toamna sa-mi dau restanta ?!...

Ce noroc si pe Tamara asta ca a dat peste tine, ori tu peste ea, ca uite eu stau aici pe trotuarul de la Arhitectura si era cit p’ aci sa dea peste mine o bicicleta dar si aia era aproape pe janta asa ca am renuntat sa ma bag in vorba. A iesit lumea la promenada, se plimba oamenii ca e primavara la Bucuresti, n-au habar de nimic, sa vezi toale si masini straine si ce maneleee, d’alea de evergreen mioritic de te apuca jalea ca e inchis balconul de la Universitate, iar eu sint dusa cu capul de cind a zis Domnu’ Iliescu ca in principiu e bine si am plecat acolo numai din curiozitate, sa vad cum e ca oricum nu l-am crezut. Asa ca stau acum in principiu, precum Moromete la salcam si vorbesc cu mine in franceza din gand ca n-am gasit decit “ un saule pleureur” verde, adica o salcie pletoasa (nu stiu pe la ce lectie ati ajuns voi la franceza la cursul ala din inchisoare}. Ati trecut de lectia aia in care se conjuga verbul etre? Mie mi-a placut tare mult dar prietena mea zice ca e o melodie cu Pimk Floyd desi ea e de la Matca, iar in mine striga bunicul cu glasul copilariei cind o chema pe bunica dimineata in zori si-i
zicea “hai Marie sa legam aracii aia la vie”. Daaaa, mare noroc pe Tamara asta c-a avut parte de-o asemenea traire existentiala cu tine, unul fierbinte pe scara de incendiu, celalat rece pe scara de valori, Yin si Yang, apa si foc, ce sa mai zic. Daca il vezi pe bietul Ioanid spune-i ca eu il astept si i-am pus bine insigna aia a lui de golan, de cind nu credeam sa invat a muri vreodata. Hai ca ma ia plansu\' si tocmai se-aude ca s-ar putea sa treaca si Domnul Godot pe aici, tare as vrea sa-i fac o impresie buna… Vezi ca ti-am trimis si pachet cu mincare, sa nu
ti-l fure aia ca mi-am rupt de la gura sa ai tu! Inchei in cheia sol din Cheile Bicazului unde tare mi-ar placea sa merg o data cu tine daca ti-or da drumul de acolo, si te sarut din ochiul meu frumos de roca magmatica, uite, abia acum observ ca mi s-a dus un fir din ochiul de la ciorap…

O pasăre cânta pe limba ei neînțeleasă
precum că cineva ne zidise din oase,
că de pe margini de nori,
albastrul căzând,
ne râde în hohot pe case

Si cum mai doare acest albastru sensibil, profound si duios, eu nu ma las pacalita de hohotul de ras, e atata melancolie in acest poem incat astazi ma simt mai trista decat tristetea. Tulburator prin delicatetea imaginilor sugerate, ascunde o forta aparte tumultos dizolvata si doar aparent “pe-o jumatate de silaba gemuta”

Cu admiratie,
Amadriada

Surâd cu uimire văzând cum cineva, întâmplător sau nu, a nimerit în Calea mea Lactee și mă bucur. Tocmai au înflorit teii, deschid fereastra să văd cine ești strecurându-mă la rândul meu încetișor în universul tău poetic și te citesc. Imi place felul tău de a rândui cuvintele așa că să-mi pregătești un colțișor blând de ascultare și suflet, o să trec foarte curând pe la tine, e bine acolo în pagina ta.

Amadriada

Diderot umbla odata pe drumul de costisa ce duce la Vaslui intrebindu-se filozofic unde se afla scoala in care se invata sa simti. Se pare ca tu cunosti secretul si poate mi-l vei impartasi si mie caci fericit ori nefericit, omul are nevoie de un alt om care sa-l inteleaga, un altul capabil de sensibilitate si daruire caci altfel fiecare dintre noi ar trai numai pe jumatate, iar mie una nu-mi place singuratatea, asa ca, mi-e tare bine sa stiu ca ma citesti rezonind impreuna pe aceeasi lungime de unda a cuvintelor.

Ina, m-au emotionat atit de mult rindurile tale incit ma simt mica si insipida, aproape incapabila sa redau in cuvinte bucuria ce mi-au adus-o cuvintele tale insorindu-mi cu prea-plin de suflet si zimbet incandescent, povara acestui verde scaparator de o densitate parca mai apasatoare ca niciodata in crengile copacilor ce-mi strajuiesc fereastra. Caci fie ca esti slab sau puternic, cum spunea nu mai stiu unde si nici ce scriitor, simti uneori un gol imens in jurul tau si e bine sa stii ca te poti sprijini atunci de bratul unui prieten, fie si numai virtual. Eu n-am stiut ca exista si scaieti fara spini...

Cronica are prospetime si ritm, claritate si concizie in exprimare, captind in cuvinte-imagini atmosfera cu miez a unei duminici de mai si reusind sa surprinda bine momentul, isi atinge cel putin unul dintre scopuri: te face sa te duci fuguta-fuguta la Backstage sa vezi si tu ce se intimpla acolo fie si numai din curiozitate...
Fraze bine punctate, incercind sa ascunda cu dibacie emotia si daruirea participantilor la momentul renasterii Boemei Bucurestene in acest nebun secol XXI al exploziei imformationale.
Imi pare rau ca nu am curajul inca de a fi si eu cu voi, acolo in sala, sorbind efervescent si cu nesat aerul dens de ozon din sufletul de primavara al poeziei, dar citind Cronica este de ca si cum as fi fost.
Si mi-a placut!

Si eu care credeam că m-ai uitat! Ce bine că nu e așa, dacă știam aduceam mai demult caii la start de drag să te am în pagina mea reflux la țărmul mării cu gust de alge și soare, e o zi noroasă la București iar mie mi s-a făcut dor de vapoare și întinderi albastre de apă tânjind după lacrima dulce a lui Ovidiu briză caldă și ademenitoare de val adunat la țărm cu scoicile să ciocnim un pahar vinul uleios și câteva cochilii de scoici să zâmbească sporind în surâs înțelepciunea universului de nisip.

Ama

Nici vorba de deranj, imi face placere sa comunic cu tine si chiar ma simt onorata ca ai avut rabdarea sa te plimbi atat prin gradinile mele, esti chiar mai sensibil decat mi te inchipuiam din poemele tale uneori atat de glaciale, tu care umbli hoinar ca o lacrima de ceata cand lumea te asteapta la lansari ori poate ca un suras de violete...
Posibil ca Michel sa fie sosia ta ca uite, nici el nu prea are timp si bantuie peste tot prin lumea asta cu ajutoarele lui umanitare. Uneori mai trece si pe la mine iar eu il iubesc asa, fara conditii. Sa ma anunti din timp cand vii numai sa-mi spui ce flori iti plac sa pregatesc un buchet cu chip de inger iar tu sa aduci bestia aia de carte. Prima data cand te-am citit a fost chiar din cauza prenumelui pe care il porti si nu-mi pare rau, datorita tie am inceput sa sap mai adanc in mine incercand sa-mi perfectionez tehnica.

Cu drag,
Amadriada

ma sfasie durerea ta
ma doare neputinta mea
nu mi-e frica de eu voi muri
dar ma tem daca \"El\" nu va mai fi...

Banale cuvintele mele pentru inegalabilul tau poem, insa chiar traversez aceasta perioada de suferinta careia incerc sa-i fac fata cum pot mai bine, enfin c`est la vie... si oricum aceasta este o problema personala pe care trebuie sa o depasesc singura, uite totusi, cum se transfera centrul de greutate al durerii si parca totul devine mai usor de suportat cand imparti felia de paine si paharul cu vin intru` impartasania unei stari, al unui sentiment. Hai mai bine sa-ti spun ce mi-a venit in minte dupa ce te-am citit, niste ganduri ale lui Lucian Blaga:

Inainte de a ma naste am fost o vecinicie intreaga \"nimic\", de ce ma tem acum de aceeasi \"neexistenta\" cu care am avut o vecinicie timp sa ma obisnuiesc si-n care am fost deja? Nu inteleg.

Daniel, multumesc pentru acest poem impecabil asa cum m-ai obisnuit in incarcatura, profunzimea si forma sa poetica, e ca si cum cineva nu se stie de unde, nu se stie de ce, ma protejeaza daruindu-mi o speranta in plus.

Cu drag,
Ama

interesantă manieră de abordare a fenomenului de masticație...

stăm
tu contemplativ
la picioarele primăverii cu Claude Monet
eu pe umărul iernilor cu gândul la Sisley
toi
le printemps a Giverny
moi
la neige a Louveciennes

Felicirari acestui poem!

:) amadriada

o.k. Adrian Erbiceanu, hai ca ma duc in pagina ta sa vad tu cum si ce scrii, oricind esti bine venit aici, fie chiar si numai cu critica, se pare ca imi prieste si voi avea ce invata, dar vreau tot cu un pic de anestezie, sa nu ma doara prea rau, stii tu, cum spunea Sainte-Beuve \"critica este placerea de a cunoaste spiritele, nu de a le domina: niste ochelari, si nu o nuia\"

:) Amadriada