Adriana Lisandru
Verificat@adriana-lisandru-0026649
născută în data de 5 septembrie 1971, în comuna Români, județul Neamț. actualmente, domiciliată în Brașov. în 2007: debut editorial cu volumul de versuri „De-a Baba Oarba” – editura Arania (Brașov). în 2008: poezii publicate în Antologia „Freamăt de timp”, editura 3D (Drobeta Turnu Severin); Antologia Cenaclului literar „Virtualia” (Iași);…
Sărbători senine și îmbelșugate îți doresc!
Pe textul:
„psalm în limba păsărilor" de Adriana Lisandru
cu îndrăzneală, am întors pe dos sensul spuselor sale și am atins ceea ce-i interzis. :)
trimiterea dvs. la Lucian Blaga este binevenită și onorantă pentru mine; am crescut cu poezia lui, mai ales cu cea de după Poemele luminii.
Vă mulțumesc pentru aprecieri și popas.
Sărbători luminoase!
Pe textul:
„psalm în limba păsărilor" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„Adela și soldatul" de rosculet ioana catalina
dar cele trei rânduri de-aici
„nu să o pună odihnă obrazului și nici să-i ghicească în podul palmei
închipuite linii regale, portrete de femei la fereastra unui vagon
înrămate în așteptări”
nesesită ceva în plus... o explicație care să nu-l lase în aer și neterminat, un „ci” care să clarifice lucrurile.
mai cred că o eventuală explicație impune și puțină simplitate.
apoi, cred că-i mai potrivit „portrete de femei înrămate în așteptări/ la fereasra unui vagon”. și spun asta fiindcă, la prima lectură, mi s-a părut că e un dezacord acolo „... fereastra unui vagon/ înrolate în așteptare”.
mai ai un typo măreț în titlu! :)
Pe textul:
„Adela și soldatul" de rosculet ioana catalina
de aceea ține la petalele ei.
mulțumesc pentru lectură și semnul de trecere, Claudia.
Pe textul:
„psalm în limba păsărilor" de Adriana Lisandru
la strofa a doua am amuțit... parcă ar răspunde ecoul gândului meu...
Pe textul:
„o colivie își caută pasărea" de Maria-Gabriela Dobrescu
Și cred că-i păcat, pentru că e o poezie bună, în care mulți ne regăsim.
Ce-aș șterge de-aici este următorul fragment
„idei
sau alte tâmpenii efemere
și să ne amintim.”
În opinia mea, ideea vizată e mai bine (și suficient) expusă în stofa a doua.
În fine… voiam să-ți spun că mi-a plăcut. :)
Pe textul:
„Vine Crăciunul" de Dana Mușat
să
la capătul nopții nu știi tu
câte vise am ars”
las un semn pentru că finalul mi-a plăcut mult - (mai mult) prin ceea ce ai considerat că nu mai trebuie să fie spus, decât prin ceea ce este spus.
Pe textul:
„liniște" de Anca-Iulia Beidac
mulțumesc mult!
Pe textul:
„Să mă duc, să nu mă duc" de Elia David
dacă or mai fi și alte greșeli, Clausia e de vină!
Pe textul:
„pâș,pâș...prin cluburi târâș!" de Claudia Minela Petre
cred că la lassarea viitoarei mele cărți, aia pe care nu știu dacă ori când o voi scrie, mă voi gândi de 3 ori înainte de a te invita! ;))
Pe textul:
„pâș,pâș...prin cluburi târâș!" de Claudia Minela Petre
am râs cu lacrimi!
am fost si eu la lansarea aceea, prezentator a fost Traian T. Coșonei, nu? sau Groșan? sau amândoi?
în fine, nici nu mai conta, după suciana interpretare ceilalți puteau să se facă mici, cum bine spui.
dar Adrian Suciu scrie bine. si răcnește bine, când e cazul. deh, și dacă e des „cazul”, cu ce e el de vină? ;)
salut inițiativa ta, pâș-pâs, mai aflăm și noi, provincialii, cum se magnetizează, carevasăzică, poezia, parol!
Pe textul:
„pâș,pâș...prin cluburi târâș!" de Claudia Minela Petre
și-mi dorescv iar să uit că nu-i niciun „pruncuț„ acolo... ;)
mulțumesc.
Pe textul:
„"Doar un pic mai uriaș!"" de Elia David
Pe textul:
„gama cu 7 diezi" de Maria-Gabriela Dobrescu
Recomandat* mă ispirești să trag
pentru Călin
*o incomoda (la singular)
Pe textul:
„Lapis Lazuli" de Adriana Lisandru
Îți mulțumesc pentru ce-ai spus, când e făcută cu bună intenție diversitatea opiniilor are potențial creator, nu distrugător.
Adrian, mă bucur că enervant e textul, și nu eu. eu sunt mai blajină decât o duminică. ;). Merci pentru apăsarea punctului pe I.
Călin, e-adevărat, corola de minuni riscă să rămână fără toartă, dar îmi spune că, oricum, o incomodau… și Blaga, da, mi-a spus același lucru. ;) și mi-a cerut să-ți transmit mulțumirile sale.
Pe textul:
„Lapis Lazuli" de Adriana Lisandru
ceea ce voi spune acum, s-ar putea să ne îndepărteze puțin de textul în sine, dar
(cred că trec eu printr-o perioadă Nicolaus Cusanus, n-am ce face, îmi asum riscul și spun)
întâi se manifestă „complicația”, apoi survine „explicația”, și acesta e rostul firesc al ei.
desigur, atunci când am scris, n-am gândit asta, altfel poezia în discuție n-ar mai fi avut niciun rost.
s-ar putea să înțelegem altfel acest „firesc al revelației”, dar asta nu-i o nenorocire.
Pe textul:
„Lapis Lazuli" de Adriana Lisandru
mă gândesc… mă gândesc… parcă nu… încă nu știu. ;)
dar mă bucur mult să te găsesc aici, nu neapărat pentru ce-ai spus azi, ci pentru anumite lucruri pe care mi le-ai spus mai demult, dându-mi puterea să merg mai departe.
Mulțumesc!
Mădălina, mă tem că, urmând sugestia ta, s-ar pierde acea „uimire a uimirilor” care e, de fapt, generatoarea revelației (alătur arbitrar cei doi termeni), care o împlinește și îi dă sens. mi se pare că revelația vine, cumva, înaintea și deasupra firescului.
însă e bine că ideea (sau starea) a ajuns la tine. ;)
Pe textul:
„Lapis Lazuli" de Adriana Lisandru
Ar fi multe de spus despre Yanus și fețele sale… dar mă tem că nu-i locul potrivit. Și multe cuvinte, idei s-ar risipi pe drum. Apreciez deschiderea ta, bunăvoința și gândurile pline de căldură. Îți mulțumesc pentru ele.
cu drag
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
RecomandatAnni, îți mulțumesc și de-aici pentru citire și cuvinte.
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
Recomandat