Adriana Lisandru

o uvertură
grindini căzute clandestin
femeia plasă.

\"iubirea de moșie\"?

vocea de care pomeneați este una care, uneori, ar vrea să se facă auzită, dar am grijă să-i pun repede căluș. de ce? pentru că... îmi lipsește barba! :))

cât despre stele, lucrurile stau cam așa: editorii au ajuns de curând la concluzia că, dacă tot \"călătoresc prin cerul poeziei\", ar trebui să car și eu câteva comete-n rucsac. :)

ce s-a petrecut acolo - Mădălina, ai făcut o prezentare excelentă, m-ai tras de mâneca spre acel Green Hors. din păcate mâneca e prea scurtă și acum tare îmi pare rău că șansele de a vedea spectacolul sunt minime.

dacă prima parte a poemului este una circumstanțială, o inteligentă și sensibilă ieșire a personajului la rampă pentru o prezentare necesară (\"ca și cum tragedia nu s-a-ntâmplat/ sunt eroul principal al neliniștii/ buzele scot acel sunet ciudat alergat / limba ruginit-a tristeții/ micșorează briza curajul să-mi suport/ înfățișarea de-acum\"), în partea a doua densitatea emoției crește ca un bulgăre de zăpadă lăsat rostogolirii.
Am găsit aici un poem al împăcării cu sinele întru disperare -în acea accepțiune pe care i-o oferă cuvântului Andre Compte-Sponville, de di-sperare, de \"dincolo de speranță\".

\"câtă noapte -n orice intenție
umezeala frigul nu pot fi țărmuri
de locuit
nici iertarea nici adevărul dureros
nici uitarea tâmpă\"
&
\"viața posibilă -a visătoarei ce sunt
crește-n tulpini netede aurii
curăță gunoiul compromisul trădării
vă dezvălui sentimente emoții
rațiunea demnă terestră de-a fi
nesfârșit de vie
să nu-mi mai sfâșie gândul vina feroce
de-a mă umili-răstigni\"

Ce să mai spun? mai spun că un astfel de poem este o reală probă de curaj. Iar când curajul este dublat de o voce lirică matură, rezultatul nu poate fi decât unul tulburător. Aprecierile mele, poetei.

P.S. s-au strecurat câteva spații în plus, înaintea cratimelor.

Maria, ai schițat aici un personaj credibil, care se oferă cu larghețe cititorului. Cred că povestea merită dusă mai departe. Remarc fluența narațiunii, frazele pline de firesc, permite-mi însă o mică observație:
\" A închis din nou ochii\"
\"A deschis ochii brusc \"
\"A deschis fereastra.\"
\"A zâmbit.\"

succesiunea asta de parafrafe care încep printr-un verb la perfect compus, urmate, în unele locuri, de substantive care se repetă, cred că ar trebui revăzută. Efectul este, zic eu, prea abrupt. Nu de alta, dar e păcat de întreg...:)

cu drag, Adriana

nu am citit decat cateva poeme semnate Dan Muresan, dar imi amintesc ca mi-a placut ce am citit.
Mult succes, mult noroc si...atentie la cioburile de pe strazi. :)

care m-a cucerit.
cand gasesc asemenea bijuterii, regret ca nu isi va afla aici acei cititori carora le este destinata.

felicitari pentru modul in care ai ales sa prezinti cartea - simplu, firesc, fara paranteze complicate si incartiruiri ale autorului in cazarmele generatiilor actuale etc.

ce ai scris tu aici, mie chiar mi-a sarnit interesul...fiind si eu unul din acei pionieri, candva. voi cauta romanul
felicitari si autorului.

...pe care o țineam în mânecă, răscolind după un poem care...să mă uimească.
l-am găsit.

iau piesele de puzzle oferite și le așez așa cum îmi spune autorul. obțin o lume bizară, unde avangarda se îmbină cu delicatețea stampelor japoneze:
\"un soldat și o pâine
fac o sâmbăta frumoasă,
o dragoste plus un felinar
fac o femeie
în rochie albă
cu sandale,
cu semafor
și oglindă retrovizoare.\"

apoi, descopăr o definiție laconică, un fel de anagramă a uni-vesrului stănescian, cu umbre de Cărtărescu:
„(pe strada ta
noi plus un înger,
o intersecție)”

însă aceastea sunt doar decorurile („alb-negru”) – urmează o poveste surprinsă într-o succesiune scurtă de flashuri, o poveste în care doar protagoniștii au loc. o poveste a intimității care ecluzează orice element din afară, unde nici măcar „regizorul artistic” nu poate interveni. unul nenumit. cititorului i se oferă libertatea alegerii lui.
mai remarc ritmul poemului, alert, susținut. aproape că nu îți lasă timp să respiri.

mă bucur că am descoperit un autor abia venit aici, dar care a pășit cu dreptul peste prag.

Mult succes!

mi-au plăcut \"înfrunzirea mătăsii\" și soarele văzut ca un țintar (chiar inedită imagine!), păcat însă că o precede una extrem de banală și de tautologică:
\"soarele îl gândeam ca pe un astru\".

de ce nu
\"soarele îl gândeam ca pe o haltă
unde se opreau visele uneori\"?

corectând aici
\"vor să confisce viitorul\"
și aici
\"s-a revoltat morții și ca niște monștri\".

\"coRectat-am\"
&
\"senzația pe care am avut-O\"

scuze.

\"pattern-uri fractalice\"...\"brush-uri\"...\"mii de favs\"...\"on top\"

am în bibliotecă o carte de-a lui Yunus Emre. în divani.citind commul tău, am retrăit senzația pe care am avut încercând să citesc cartea aceea: înțeleg unele cuvinte...dar ce păcat că sensul lor fuge de mine!

fractalii nu sunt ai mei, nici ai urmașilor mei, ci ai lui Anghel Pop, să nu uităm asta...:))
și, de fapt, nu pastel am vrut să fie. voiam să redau o stare. de dezolare, de singurătate, de \"nimic de așteptat\".
că de la intenție până la faptă m-oi fi rătăcit pe drum...asta-i o altă poveste. dar încerc să mă consolez cu gândul că musulmanii (dacă tot vorbeam de ei...)așează intenția (niyet) înaintea realizării.

no așe...sper că m-am explicat și eu. :)

e vorba de crucea formată de
\"trupul și creanga de vișin
adunată la piept \"

sau, mă rog, asta inteționasem să.

cât despre partea cu \"vremea pastelurilor a apus\"...Anghele, să ne ierți...dar acum ai vrea cu lista ta de preferințe să ne cerți, sau...
:)

...multumidu-i pentru comentariu și atenționare. cotectat-am.

...mi-am zis, dar degeaba.
așa....
Ioana, mie îmi place grozav acea împachetare cu nămol.
\"împachetat cu nămol
aștept să-mi înflorească din brațe
nuferi\"

\"împachetat cu nămol\" = haina noastră de trup, de țărâna, prima haină în care a defilat Adam după ce s-a rostogolit dintre cele 4 râuri...carevasazică.

\"aștept să-mi înflorească din brațe
nuferi\" -
unde nufărul - lotusul - reprezintă, funcție de coordonatele geografice pe unde înflorește, ba apariția primordială a vieți (Egipt), ba simbol al dezvoltării intelectului și spiritualității, substitut al Oului Lumii (India), ba apare drept unul din simbolurile alchimiei (China).
Dar, înaintea acestor semnificații ce țin de sfera spirituală, nufărul-lotus mai are una, cu mult mai profană, legată de fertilitate, de gineceu, de femeie. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, n-ar trebui să sparie niciun bărbat.

așa că, George, vin să-ți spun și eu, încă o dată: da, toate asta la tine să fie!

toate mi-au plăcut, dar ultimul cu predilecție...de aceea mi-au pornit degetele singure.

oare de ce \"vizual\"?
si...oare de ce \"umorostic\"?! de la \"umoare\"?

mda, e cam lipsit de tonus versul ala.
dar \"M\"-ul tau mi se pare cam scump...

sa-l cumpar? sa nu-l cumpar?

întreba ea inocent cu genele fâlfâind ca o aripă de cuc.

steag alb!
pe Haș-ul acesta încă nu l-am hașurat. doar o linie subțire pe scoarță. insuficient, deci.

îl lăsăm pentru vara viitoare?