Adriana Lisandru

numai versul \"Calul avea ceva înțelegere\" mi se pare in plus si aducator de minus. :) textul are ceva baladesc, iar explicatiei asteia, asa concesiva si cum e, nu-i vad rostul. (in asa-numita \"literatura populara\", calul este fiinta psihopompa, deci inzestrata cu o intelegere de multe ori superioara celei umane).
ma gandeam ca ar putea ramane, pur si simplu, \"calul privi si raspunse\".
e o doar o sugestie, LIM. sper sa nu te supere.

Doamna Angela, poarta de care vorbiți are ivărul stricat...mereu se deschide.

Andrei-Tiberiu, nu aș renunța la repetiția aceea...nu mă întreba de ce, pentru că voi ridica din umeri. Mă bucur că ai găsit ceva care să-ți placă.

Florian, mulțumesc pentru \"pomenire\"... :)), acum am citit \"Muza\". Sunt onorată că figurez printre personaje. Nu am dispărut, doar mă odihnesc.

Răzvan, dacă s-a strecurat vreun iubit în cercul acela, eu neinvitand nici unul, să facă bine și să plece așa cum a venit. :)

Vă mulțumesc pentru vizită și îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului.

m-ai facut sa rad - pentru prima oara astazi.
multumesc.:)

ai dreptate.

ca acel \"în\" din ultimul vers e o scapare...

si ma bucur sa vad ca te-ai intors...:)

scuze pentru noul nume; la ora aceea abia mai functionam.

si tu esti un simpatic...:)

toate bune.

încă din primele mele rânduri...:) îmi cer scuze pentru întârziere - mai ales lui Călin, care a remarcat textul, și Alexandrei Alb, venită pentru prima oară, cred, în pagina mea. și îi rog să nu considere tăcerea mea de până acum drept o dovadă de impolitețe.

apoi, să le mulțumesc și lor, și Mariei, pentru aprecieri.

acum, răspunsuri la obiecții:
de finalul acesta nici eu nu-s pe deplin mulțumită și în general am senzația că textul mi-a alunecat, ușor, printre degete; că nu am reușit să spun tot ce voiam, așa cum voiam. însă acel \"concert pentru vioară și sabie\" nu va fi schimbat, în ciuda stridenței lui...sau, mai bine zis, tocmai de aceea. asta trebuia să sugereze. și cred că i-a reușit.
cât despre celealate imagini pe care le-ai semnalat tu, Ștefan, deocamdată nu știu ce să zic. om trăi și-om vedea. mai târziu un pic, cu un ochi limpede. drept să-ți spun, nu știu dacă am muncit sau nu la ea...nu-mi mai amintesc. parcă au trecut 10 ani de atunci...

și ție, și domnului Barna, vă sunt recunoscătoare pentru franchețea opiniilor. o noapte frumoasă. vă mai aștept.

avem stiluri total diferite de-a scrie, asta-i cert...dar nu-i o nenorocire.

multumesc pentru opinie.

Luminița, Daria, mă bucur să vă găsesc aici.

nu, nici nu mă gândesc să renunț la acest final...mi-l asum, cu eventualele sale păcate cu tot. :)

sunt, pe aici, câteva lucruri care-mi dau cu minus.
o dată ar fi acel \"nimic\", precizat - și nu sugerat - în două strofe consecutive (II și III).
apoi, în strofa a treia și-a patra, aceeași poveste cu ceața; bănuiesc că repetiția trebuie să fixeze senzația în mintea cititorului, dar pe mine nu m-a convins.
și uite, citește-ți cu voce tare \"ceața ce se lasă\". e aici o aliterație care contrastează cu gravitatea subiectului...sau, cel puțin, mie așa mi se pare.


eu văd astfel ultima parte a textului:
\"în spate o dâră de ceață
ca o liniște
mă pătrunde rânjind

în rană rămâne
doar frig prea mult frig și
doar întrebări

ca o rugă
pentru cel care trece

libertatea asta o am
și atât
dincolo de ultima clipă...\"

firește, nu uit că nu eu sunt autorul...și
sper să nu te superi pe mine... :)

nu cred ca am intentionat sa scriu un poem de dragoste, ori sa hasurez distantele dintre doi iubiti, dar nu ar fi prima oara cand fapta mi-ar trada intentia. :)

oricum, multumesc pentru semn.

iti multumesc pentru rabdarea de a vedea dincolo de metafora. :)

mă bucur să văd că vă place.
Ionuț, dacă scot acele versuri, cred că-l ologesc...și mi-e milă de el.

Mulțumiri și lui Vasile Munteanu, pentru lumina roșie.

domnule Vălăreanu. sunt cam neatentă astăzi...

Domnule Somesanu, mărturisesc că am citit textul dumneavoastră râzând...nu pentru că el ar fi \"de râs\", ci fiindcă seamănă al dracului de bine cu unul de-al meu și coincidența mi s-a părut amuzantă. subliniez \"coincidența\", să nu credeți că vă acuz de ceva!
vă las un link, să vă înveseliți și dumneavoastră. http://www.hermeneia.com/poezie/6462
(aici văd că nu l-am postat, e destul de vechi, de prin 2007)

ce ți-e și cu amorurile astea...! :)

nu cred că am înțeles prea bine de ce o \"cârpă umedă\", însă finalul m-a dus cu gândul la cele două ramuri ale Sefirotului (sper să nu te supere trimiterea...), cea a Bunăvoinței și cea a Rigorii. da, finalul este, pentru mine cel puțin, excelent.

un poem scurt și reverberant, cu ecou. bine ales titlul. mi-a plăcut.

nu știu dacă s-a vrut neapărat un text modern; nu prea mă străduiesc eu întru meritarea unui asemenea calificativ :) dar, dacă tot s-a-ntâmplat, e ok.

mulțumesc pentru semnalarea greșelii și pentru impresii.

si cine te impiedica sa-l vezi? :))

multumesc de vizita.