Adriana Lisandru

\"prea puțin contează acum dacă răstălmăcesc bine sau aiurea!\"

sunt intru totul de-acord - oricum, esti, probabil, singurul asupra caruia planeaza eventualitatea de a rastalmaci...bine!
:)

multumesc de commul tarziu, stiam eu ca trebuie sa-mi iau niste draperii mai groase.

un text reconfortant, o idee faina exploatata bine.

mi-a placut, mai trec pe la dvs.

domnule Rechesan, sa ma iertati, dar, in calitate de purtatoare de cuvant Menestrelei, dati-mi voie sa de-clar ca induceti in eroare opinia publica atat prin omisiune cat si prin diversiune. Anume ati omis sa spuneti ca Lupu nu era chiar lupul din poveste, fiindca isi schimbase parul, optand pentru o blana superba si ecologica productie doomiista, originala, importata cu mari sacrificii din Europa, complexul Niro. Diversiunea consta in faptul ca dati de inteles ca fortele de ordine ar pierde vremea prin parcuri, salvand cultura!! Toata opinia publica stie ca aceasta acuzatie este absolut neintemeieta, este o facatura ordinara!

multumesc, multumesc, urmatoarea declaratie de presa o vom face in cadrul stirile de la HotNews.
...........

eu rar ma incumet sa comentez proza si, va spun sincer, este prima stea pe care o acord aici unei proze. dar savoarea dialogului m-a convins sa-mi asum riscul si eventualele huiduieli.
sper ca steaua va calauzi cat mai multe Menestrele incoace, ca vor citi povestea si ca, dintr-o sezatoare (literara) in alta, ea se va raspandi, intru inteleptirea domniilor lor.

reverenta.

George, asta-i o stea de pus in clop, multumesc frumos, infrarealistule.

Raul, barbatii sunt, macar unii, baieti mari, asa ca lasa-i sa se apere singuri! :)) apreciez revenirea ta.

Florian Abel, daca primesti o imbratisare, fie ea si virtuala, de la o urata care nu te mai vazuse demult si chiar se intrebase de ce...iata, o trimit. :)

m-au incalzit cuvintele voastre.
o seara frumoasa.

domnilor, ma asteptam ca barbatii sa protesteze vehement, mi-am camuflat ferestrele si am mutat deja noptiera in dreptul usii. :))
asadar, mare supriza mi-ati facut. parca incep sa va iubesc...

multumesc frumos, Viorel Gongu, pentru floarea de agava, si tie, Raul, pentru entuziasmul pe care-l simt in comentariul tau.

sa ne citim cu bine.

multumesc, Aurel, aprecierea ta mai sa ma faca sa cred ca pot fi ce nu sunt!

mi-a fost putin teama sa nu lunec din taios in strident; comentariul tau m-a linistit, multumesc.

ti le dau...dar ai grija unde pui glontul. :)

si recunoscatoare.
exact asta lipsea ciorbei mele: un strop de matraguna. :)

nastrusnic text - un fel de grimasa amaruie spre cititor.

PS. parca as inlocui \"eu tipam\" cu un verb si mai puternic, si mai sonor.

il iau*

era o miză și singuri
doi invalizi
ne validam reciproc ideile

la masă sub vița de vie
visez cum plouă
și desenez o umbrelă

timpul alunecă pe(ste) pietre
vocea ta sparge tăcerea
asfințitul este un pretext
să ne iubim mai devreme

ca o femeie cu șapte copii
obosită
grădina

oricum
e importantă lupta între oameni
și propriile lor deprinderi

noi doar scriem
doi invalizi ne taie mâinile
ale tale sunt fierbinți și alungă tăcerea

chemări apar în inima strânsă
la atâtea invalidări de destin



este buchetul pe care il aiu de aici, multumindu-i autorului si cerandu-mi scuze ca am rupt florile. :)

mi s-a mai spus ca scriu uneori un fel de \"scenariu de scurt-metraj\" - cred ca atunci era vorba despre \"Reportaj despre pantofii rosii ai Anei\". Oare cum ar arata un scurt-mertaj realizat dupa o poezie? :) iata un gand tentant...

ma bucur ca ati \"vizionat\" textul acesta. va mai astept.

recunosc ca, in clipa asta, \"coada stufoasa\" a ego-ului s-a pus in miscare. :))
ai surprins grozav ideea (atata cata e) si imi place teribil formularea asta nastrusnica...\"gând într-o rână\"!
ca intotdeauna, o placere sa te intalnesc in pagina mea. multumesc.

nu sunt eu un comentator de proza grozav (trecand peste faptul ca, in general, nu sunt un comantator grozav).
dar textul de aici mi-a lasat senzatia aceea de caldura dublata de un placut vertij, pe care ti-o da un vin bun. trebuia sa las un semn de trecere.

e un fragmet dintr-un proiect mai amplu?

\"solitarul fericește lumea oriunde seduce
iar singuraticul doar cînd se duce\"

omule, versurile astea sunt...cum sa le zic? memorabilante!!

voiam sa-ti spun ca mi-a placut enorm ultima parte.

\"seară de seară
inima și mintea
fac o răscruce
și-n punctul lor de întâlnire
parcă se sprijină
tot cerul
și bate ca-ntr-o ușă
Dumnezeu.\"

niciun cuvant in plus, niciun artificiu. superb.

multumesc, omule, mai dau o tura in jurul cozii de bucurie. :)

depinde de solutia ecuatiei...fiecaruia. :)

La multi ani si tie!

intre timp, au ajuns si zapezile. ca o poveste care ti se spune cand ai incetat sa mai crezi in povesti.

va multumesc pentru semnul de lectura.

e de stele verzi, mai degraba...:)

e doar o incercare de a-mi exorciza dezolarea. multumesc pentru cuvintele generoase.