Adriana Lisandru

am gasit aici o superba evocare a cunoasterii prin reflectarea in celalalt, o metanoia in si prin iubire:
\"Seară era și-n flautul meu
doar vântul punea o cântare,
umplea golul ferestrei dinapoia căreia
stăteam nevăzut.[...]
//
Surâdeai și pe făptura mea străjuită
de semne păgâne urme de bici apăreau,
urme de bici grabnic schimbându-se-n
cărări pentru stele.\"

iar prin celalat, al absolvirii intru cunoastere (avem cenusa ca simbol al purificarii si labirintul, semnificant al itinerarului initiatic).
si ce rasfat al metaforei (in adevaratul inteles al cuvantului) e in poemul acesta!
\"mi-ai bătut
în ușă cu zmeura tristelor tale inele.\"
&
\"Doar gleznele tale se auzeau venind încet,
ca o răsuflare de bour în steme.\"
(asta, ca sa citez doar doua pe care nu cred ca le voi uita curand...)

lectura a fost o incantare pentru mine, multumesc autorului.

multumesc pentru floare.
cat despre consens...sa-l lasam celor care-l tot cauta, de vreo douazeci de ani si ceva.

mulțumiri pentru vizită. :)

mult succes, Florin, si drum lung cartii tale!

eu nefiind nici bugetar nici extra, nu-mi permit, ma-ntelegi, carevasazica sa contrazic...dar un lucru stiu: atunci cand vreau sa caut maruntis in buzunarul stang, folosesc mana stanga; asijderea, cand trebuie sa-mi scarpin urechea aflata pe aceeasi parte cu buzunarul.

ma bucur sa o revad pe Anni-Lorei, chiar si de pe margine, in calitate de musafir nepoftit la un dialog pe care, fireste, ca orice terta persoana, politicos ar fi sa nu-l pricep, chiar de-l aud. :)

Alex, nu se naste in punga, se varsa din ea.

multumesc.

Alex, daca-mi permiti o parere, cred ca ultimele doua versuri sunt de prisos. subrezesc mesajul, detensioneaza...nu stiu, eu l-am recitit fara ele si textul mi s-a parut mai puternic asa.

văd aici un poem cu personalitate, proaspăt și cuceritor, unde metafora naște metaforă fără se rătăci de idee. și mai văd acea zbatere între treptele maturizării, trepte mișcătoare asemenea unor plăci tectonice. Mi-era dor de poezia Cristinei, și aici îi regasesc pe deplin stilul.

nu, n-o să dau citate, ar fi mare păcat să desfac perlele din șirag - mai bine citiți poezia

cred ca cel mai bun din cele pe care le-am citit la tine. are forta si, cu toate ca tema e una delicata, fiind ea sucita si rasucita, iti reuseste aici o abordare interesanta.
felicitari! :)

pentru acest raspuns amplu, v-am simtit amaraciunea din spatele cuvintelor...ramane speranta ca intr-o zi lucrurlie vor intra in fagasul normal.
eu sunt dintre cei cred ca mentalitatea nu se schima prin legi, e nevoie de rabdare, tact si de conlucrarea unui \"moment optim\", cand adevarul reuseste sa iasa la lumina.

succes va doresc.

a patra stare de agregare e starea de voma
cand lucrurile
nu mai au stralucire.

cred ca cea mai reusita e strofa a treia.

daca-i vorba despre stele, sufla-n ele. :)

mi-a placut noua fatza a ultimei strofe. desi, insist, de aici fraza tot lipsita de sens se vede.
multumesc.

singurul vers care mi s-a parut in plus este cel cu \"birourile-morminte\". in rest, mi-a placut ansamblul acesta de definitii, penduland intre realism si poetic. de apreciat si ideea.

repetitia lui \"am banuit\".

inca de la inceput, subliniez ca intrebarea mea de aici e provocata de nedumerire, deci va rog mult sa nu cautati substraturi ofensatoare in ea, ca nu sunt...

eu locuiesc in Brasov; am un magazin in centrul orasului. in fiecare an, de sarbatori, vin foarte muti turisti rusi si foarte multi turisiti din Moldova. n-o s-o iau istoric, o sa relatez doar doua intamplari din anul acesta. ei bine, intr-o zi a intrat in magazin un grup de tineri, despre care am banuit de la inceput am banuit ca sunt moldoveni. asa ca i-am salutat in limba romana. niciun raspuns. am repetat salutul in rusa (bruma de rusa pe care o stiu). \"aaaa...vorbiti ruseste!\" s-au bucurat ei... in limba romana. apoi au continuat sa diaolgheze intre ei...in rusa. culmea e ca si mie mi s-au adresat...tot in rusa. :)
apoi s-a intamplat sa intru intr-o librarie. plina ochi de tineri care vorbeau rusa dar rasfoiau... carti romanesti.
in acele zile, daca strabateai centrul Brasovului, aveai impresia ca esti la Moscova...din toate colturile ajungeau spre tine frantrui de fraza in rusa.
n-am nimic impotriva acestei limbi, chiar daca n-am reusit s-o invat cum ar fi meritat.
dar ma intreb: lasand la o parte punctele de vedere ale politicienilor, tinerii din Basarabia chiar doresc sa vorbeasca limba română...sau, ma rog, \"moldoveneasca\"?
care este, in fond, realitatea de acolo, de la dumneavoastra? si nu ma refer aici doar la curentul de opinie din randul elitei culturale, ci la ceea ce se petrece in randul asa-numitelor \"mase\".

repet: sper sa nu se considere nimeni ofensat; pur si simplu doresc sa inteleg.

multumesc mult pentru aprecieri, dar, daca putem vorbi de o \"gestionare\", atunci n-a fost una constienta (probabil ca atunci as fi scris un text mult mai slab) si cu atat mai putin una \"atenta\".

dar asta nu inseama ca nu ma bucura dubla ta trecere prin duminica cea fara de ploi.

tu esti un cititor atat de perseverent si rabdator, iar eu un comentator atat de lenes, incat uneori - sincer iti spun - mi se face rusine, cand le pun in balanta. :)

ce sa mai zic? mai spun doar ca te citesc intotdeauna si astept un prilej sa (ghici?)...astept...astept. :)

iata cum vii tu in intampinarea comoditatii mele...:) piei, ispita! :)

Madalina, Claudiu, aprecierile venite dinspre voi chiar au fost o surpriza. :)

Katy, nu ma invidia...:) asta e unul din textele pe care mi-as fi dorit sa nu-l fi scris.

Alexandru, Ottilia, bucuroasa de semnele voastre.


sigur ca sunt constienta ca textul poate fi imbunatatit stilistic. dar, recunosc, asta e ultimul lucru la care m-am gandit cand l-am scris... o sa ma intorc asupra lui (mai ales asupra acelui paragraf discutat/discutabil si care, de fapt, a generat intregul) cand literele se vor mai racori.

Silvia, mi se pare ca, recurgand la varinata sugerata de tine, ar fi totuna cu a oferi cuiva, intr-o cutie de pantofi, doar... un toc. oricat de elegant ar fi el, n-ajunge. dar nu-i nicio drama, pot accepta ideea ca pantofii respectivi nu plac tuturor...

Iarina, Maria, ma bcucr sa vad ca gandul a ajuns, cumva, pana la voi.

tuturor, multumiri pentru feed-back.

\"valoarea mea\"?
:)

eu nu prea reusesc sa o cuantific...iar textul nu cred ca merita o pledoarie pro. el e ceea ce este - o stare, un instantaneu.

multumesc pentru opinie.