Adriana Lisandru

Cand am vazut sa reintroduci in text bosimanul si eschimosul, m-am pregatit sa prind marea surpriza, stiam ca va tasni de undeva. ca va tasni ca un cangur din padurea tropicala - risc comparatia asta de dragul textului. si asa a fost, finalul este el insusi o contradictie in raport cu suma contradictiilor anterioare, anulandu-le.
e un poem superb, dezinvolt si inedit prin idee.
n-am ce face si-mi spun in sinea mea ca Suciu e poet, indiferent unde l-ar duce autobuzul.

avusesem o ezitare acolo...ar fi trebuit sa tin seama de ea.
multumesc.

e frumos sa vezi ca astfel de proiecte rezista si se imbogatesc, in ciuda degringoladei economice si a consecintelor ei.
Serile Artgotice au incetat sa fie un experiment, deja au o istorie.
felicitari organizatorilor si mult succes!

acum nu pot face nicio schimbare, chiar nu pot, poate mai tarziu, daca, revenind, voi mai considera ca merita.

multumesc pentru feed-back.

Pașa, nu esti deloc nesuferit, dar exclam: iarasi?!
nu ma refer la critica (mi-a fost de multe ori folositoare ctitica ta), ci la \"cosul\" acela. ma bate gandul sa-ti trimit textele pe mail, inainte de a le posta. :)
zambesc eu, dar nu-i gluma decat pe jumatate, sau nici atat...
voi incerca sa schimb; daca nu gasesc, voi sterge textul, nu-i un capat de tzara.

Raul, ai dreptate: randurile astea s-au nascut, parca, sub semnul lui \"parca\". nu, nu-s ironica.

Anca, nu spuneam ca tu vezi acele coarne, ludice; eu le vad asa, probabil din cauza cantecelului care mi-a insotit copilaria. dar acum sta sa cda cerul pe mine, cu urma lui cu tot; si asta-i o problema mai mare decat perechea de coarne bouresti. :))

in fine, se spune ca noaptea-i sfetnic bun...
va multumesc.

am scris amandoi in acelasi timp.
ma bucur ca-ti place, multumesc de lumina.

titlul...vesnica mea problema, ce sa fac?

textul asta este rezultatul unei imagini obsesive, care nu mi-a dat pace doua zile. va multumesc ca nu m-ati lasat singura cu ea. cu obsesia. :)

ma gandesc la sugestia primita - nu antene, ci coarne. am acum rezerve, pentru ca acele coarne au un aspect ludic pe care eu nu l-am avut in vedere. antenele ar trebui sa sugereze, inainte de toate

ups, cat pe ce sa-mi comentez propriul text. :)
dar, cum spuneam, ma gansedc si la cealata varianta. caz in care va trebui sa reformulez, pentru a evita cacofonia.

multumiri :)

o fi, domnule Ernst, dar eu mananc inghetata si iarna. dumneavoastra, nu? :)

multumesc pentru semn.

Se știe că nu poți lovi femeie,
Decât cu flori, cum spune-o zicătoare;
Subscriu și eu, desigur, la idee
Cu toate că și-un cactus face floare.
(Tataia)


De o atingi c-un cactus, te așteaptă
Să îți primești osânda, fără veste,
Căci în natură orice lege-i dreaptă
Iar “limba soacrei” tot un cactus este…

am luat nota de parere. multam. imi pare rau ca ai pierdut vremea cautand.
dar nu stiu ce vina are Bolintineanu, de nu-l lasi sa-si doarma in pace somnul de veci.

frumos. parca as fi urmarit mana unui desenator conturand, din cateva linii, o lume.

multumesc pentru revenire si celelalte. :)
da, \"Litere\" e o revista valoroasa, a fost o onoare pentru mine sa public acolo.

am vazut aseara cateva secvente la stiri. credinciosi smulgand busuiocul din mainile preotului (cred ca era chiar patriarhul) si agitand sticle de doi litri deasupra capului.
am mai auzit, cu stupoare, ca la Timisoara s-a sfintit... uzina de apa, asa ca timisorenii, mai norocosi, au avut parte de... sfintenie la robinet.

si-atunci, n-ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva vina se imparte?

M-am intors aici cu foarfeci si determinare.:)
Nu stiu daca azi am fost mai inspirata ori mai concisa decat ieri, dar am incercat. Poate nu trebuia sa intervin atat de repede… chiar nu-mi dau seama am facut un bine textului sau ar fi fost necesar sa il mai las un pic la \"fermentat\" – mi-a fost teama ca timpul ar fi diluat prea mult emotia din care el s-a nascut.
Multumesc inca o data celor care s-au oprit aici.

Si un p.s. pentru Stefan Ciobanu:
Imi pare rau pentru raspunsul artagos de dimineata. Scuze. Uneori si mie mi-e greu sa-mi inteleg reactiile… asa or fi femeile…:)

caciula ta, pamantul nostru - faci cum vrei.
dar de ce ma intrebi pe mine cum sunt poetele?
intreaba o poeta.

are, da...

multumesc. si pentru link, si pentru celelalte. :)

Katy, multumesc pentru ochiul vigilent, voi corecta. filmul nu l-am vazut, poate dau de el, cumva...
te mai astept.

Cristina, ma bucur ca ti-a placut ceva aici, ma bucur cand oamenii a caror poezie are un loc special in inima mea lasa un semn.

Stefan, vreau sa ma apropii de comentariul tau cu seriozitate. dar, cand vii si spui
\"deruteaza pentru ca nu stiu daca numarul conteaza (puteau sa fie 500 de fire?)\" si aduci in discutie materialismul (de unde pana unde? ma intreb) ...recunosc ca mi-e destul de greu. insa depun eforturi...:)
si apreciez ca ti-ai facut timp sa-ti spui parerea. multumesc.

te-ai oprit tocmai cand eu, cititorul, ma prinsesem in plasa textului. :(

Doamna Angela, in “Concertul” lui Mihaileanu e o secventa tare frumoasa: cea in care solista il intreaba pe prim-violonistul falsei orchestre (un tigan... sau rrom, cum preferati), cand vioara acestuia tace, “cum a facut asta”. “cu mainile”, ii raspunde el. “da, dar unde ati studiat tehnica…?” “Andrei, ce tot spune fatuca asta?”, intreaba el, intorcandu-se spre dirijor.

Melodia, clasica sau nu, daca razbate uneori din ce scriu, are putine datorii catre “tehnica”; daca, in loc de melodie, razbate numai un sunet strident, iar nu-i de vina tehnica, ci opacitatea mea, care nu-mi ingaduie sa transform trairea in armonie si imagine. tehnica in sine nu m-a preocupat niciodata in mod deosebit si nu cred ca-i bine ca ea sa fie antemergatoare ideii (sau starii).

Fireste ca abundenta “omenescului” din strofa a doua n-avea cum sa-mi scape, cata vreme eu am rasturnat…”cornul”. :) Daca as vrea sa ma rasfat, as spune ca “bataia pasului pe loc” nu-i intamplatoare, pentru ca, oricum, “n-ai unde sa pleci”...
Dar nu cred ca vreau.

Va multumesc pentru oprire si pentru ca ati avut rabdarea sa gasit, totusi, si-o umbra de poezie aici.

Silvia, cand am auns la partea asta a comentariul tau, am tresarit. iata ca pentru unii sunt, totusi, foarte usor de gasit...

multumesc pentru \"semnulet\" - stiu ca nu te feresti sa critici aspru, atunci cand consideri...asa ca ma bucura. :)