simetrii

Dincolo de nostalgiile și discursul hazliu-amărui, mi se pare că e o alunecare spre o poetică distanțată oarecum de estetic. Nu cred că Adriana Lisandru se poate rătăci printre modele timpului. E un text mediocru, nesalvat nici de unele ghidușii, poate de ultima strofă. Nu neg sinceritatea mesajului, dar mi se pare că se pierde într-o mare de unde a dispărut orice urmă de apă. Adică un deșert al prozaicului facil.

nu, prietene, nu m-am rătăcit, mă amuzam doar...:)
se întâmplă uneori să-mi vină o poftă nebună să râd de toate, începând cu mine. nu ți s-a întâmplat niciodată?

Adriana, cucu! Fii atentă aici, eu sunt George! Nici măcar nu e Călin rătăcit prin \"file din poveste\". Mode, știi, rimează doar cu \"ode\". Eu râd, dar nu e râsul meu. Știi cum e.

cred că trebuie să beau mai puțin... ceai, îmi joacă privirea feste. :((

Dar acelui \"prietene\" îi permiți să rămână acolo? :)

M-am amuzat și vă mulțumesc amândurora că mă purtați în gânduri. Uite ce frumos poate poezia, un ceai băutură de?mentă, ori un ecler să ne însenineze. Cum am ajuns cu întârziere la cofetărioară și-am mâncat eclerul singur, o să te rog Adriana, să-mi faci rost de vreo adresă a lui George. Tu știi de ce, dar eu n-am găsit nicăieri cum să dau de el. Spune-i că-l rog să mă caute.

:) totusi, poti renunta la \"nush de ce draq mi-am adus aminte\" mai exact la:drac. Textul este ceea ce numesc eu proza scrisa cu poezia de fata (vorba lui Nitza) :). Subiectele parca ti se maturizeaza.

Pt George Pasa
Nu-i de transcris in anale... da\' se poate citi cu placere... precum fila unui jurnal scris de o doamna.

Nu prea accept poezia-jurnal, nici la alții, nici la mine. Nu înseamnă că aș avea neapărat dreptate. Am citit textul de mai multe ori, cum procedez atunci când las un comentariu, dar mi-a lăsat aceeași impresie. Nu înseamnă că nu m-a impresionat deloc, dimpotrivă. Am găsit poezie și în strofa I. Sau, lecturat cu voce tare sau, mai ales, prin vocea interioară, dă fiorul specific poeziei. Mă refeream la faptul că dacă e o poezie de stare, cu accent pe denotativ, ar mai trebui ceva care să ducă spre poezie. Și orice poet născut, nu făcut, știe acest lucru.
P.s. Călin, voi încerca să te contactez pe e-mail.

George, știi bine că nici eu nu sunt un fan al genului; consideră textul o joacă. mie mi-a făcut plăcere să-l scriu în forma asta, altora, să-l citească. atât.

Adrian, e normală \"maturizarea subiectelor\", aș zice, din moment ce și cu mine (...parcă!) se întâmplă același lucru. deși nu-s convinsă că textul de față ar fi o dovadă în acest sens. :)

Inca ceva, daca imi permiti. Abrevierile UM17 SI PTAP scrise in dorinta evidentierii profesionalismului sau chiar instictiv nu-s benefice pentru consumatorul de literatura (in acest text) dar si in multe alte... Dau un aspect tehnic, matematic care adesea este in opozanta cu valsul - aparent - aleator a literaturii.

adica, imi sugerezi sa inlocuiesc PTAP cu \"pregatirea tineretului pentru apararea patriei\"?!

adevarat graiesti?! :))