Poezie
abur
1 min lectură·
Mediu
îmi torn o cafea
zgomotul cald
aburește fereastra
de cealaltă parte
duminica-și frânge mărunt
pâinile somnului
urc
nestingherită
spre mine
ca un copil pornit să descopere
podul cu lăzi prăfuite
dintr-o casă pustie.
094.457
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 33
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “abur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/1820063/aburComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALadooor comentariile tale!
multumesc.
multumesc.
0
AMmerita singuratatea daca poti sa o tai in felii precum in acest poem
super!
comparatii inedite
super!
comparatii inedite
0
MDAdriana, îmi place să te citesc pentru că uneori mă regăsesc în versurile tale. Tocmai urcam spre mine și descoperisem un bătrân scrin în podul cu vechituri, resturi din inima mea colbuită, când am citit poemul acesta.
Maria
Maria
0
ALAnni, cu singuratea am avut totdeauna relatii de buna vecinatate, doar de pe teritoriul \"gregaritatii\" mi-am retras reprezentantele diplomatice. :) nu ma plang.
Maria, asta-i cea mai mare bucurie a unui naufragiat in cuvint (...cred): sa stie ca biletul pe care l-a pus in sticla a ajuns cuiva. multumesc.
Maria, asta-i cea mai mare bucurie a unui naufragiat in cuvint (...cred): sa stie ca biletul pe care l-a pus in sticla a ajuns cuiva. multumesc.
0
MDinteresantă tehnică care înlocuiește sunetul (zgomotul) cu senzația de abur, urcarea spre interior (sau poate un fel de înălțare animată de dorința de explorare, curiozitate) cu urcarea în pod..., dar această tehnică a fost deja consumată de români mai mult ca de francezi, ca și podul plin de lăzi, scenă scoasă dintr-un film mai mult documentar decât dramatic.
0
ALmulțumesc pentru osteneală. cât despre tehnica deja consumată (sic) și despre filmul documentar cu lăzile din pod, ce să mai zic? M-ai demascat!
Adaug doar că atunci când scriu puțin îmi pasă de tehnici, de politehnici și de Discovery.
Adaug doar că atunci când scriu puțin îmi pasă de tehnici, de politehnici și de Discovery.
0
ABca-s perfect de acord ca nu tre\' sa ne pese de discovery sau ultimele descoperiri tehnice cand scriem ceva. si nici nu tre\' s-arate lumea din poezii fix ca lumea reala. eu, personal, avusesem o mica disputa pe o poezie de-a mea, cand mi s-a explicat ca tarantula nu-si mananca masculii, si eu am raspuns ca tarantula mea poa\' sa faca orice vrea ea. :)
ontopic, poezia e foarte reusita. m-au incantat peste masura fereastra aburita de zgomotul cafelei turnate in ceasca, si duminica cu painile somnului.
da, e o idee multuzitata, cu urcatul in sine, dar e spusa foarte frumos aici. s-apai daca ne-am lua dupa din astea, cred ca nu s-ar mai scrie mai nimic. senzatiile, perceptia senzoriala, si vocabularul prin care exprimi cele de mai sus nu s-or schimbat. vasazica, nu mai putem sa inventam din nou roata.
daaaar....putem sa scriem intr-o mie de feluri diferite si asemanatoare, in acelasi timp, despre asta.
un cititor incantat, moi, ancutzaa. :)
ontopic, poezia e foarte reusita. m-au incantat peste masura fereastra aburita de zgomotul cafelei turnate in ceasca, si duminica cu painile somnului.
da, e o idee multuzitata, cu urcatul in sine, dar e spusa foarte frumos aici. s-apai daca ne-am lua dupa din astea, cred ca nu s-ar mai scrie mai nimic. senzatiile, perceptia senzoriala, si vocabularul prin care exprimi cele de mai sus nu s-or schimbat. vasazica, nu mai putem sa inventam din nou roata.
daaaar....putem sa scriem intr-o mie de feluri diferite si asemanatoare, in acelasi timp, despre asta.
un cititor incantat, moi, ancutzaa. :)
0
ALmulțumesc pentru vizită și cuvinte...și îmi cer scuze că răspund abia acum.
0
O poezie atentă plină de sens și trăire. Se dezvăluie aici un sensibil ochi interior al sinelui deschis lucid înspre sine. E cadrul perfect pentru momentul de așezare a filtrului estetic peste propria viață, în momentul de respiro al unei duminici. Este momentul de cernere a gândurilor și a simțirii, de găsire a unui sălaș sufletesc, momentul de construcție a unei lumi și totodată momentul de contemplare dintr-un loc al liniștii absolute. Este arta de a-ți privi propria viață.
\"Urc/ nestingherită/ spre mine\" ca înspre un \"pod cu lăzi prăfuite\" este urma poetică a unui drum interior de descoperire și redescoperire anamnetică a propriei ființe. Un copil descoperind o casă pustie, plină de amintiri, de lucruri fascinante, stranii, poate chiar străine. Un eu uitat, un eu prăfuit, un eu redescoperit cu înfrigurare și nostalgie. Nu te deranjează nimeni: în jur e doar \"dulcea singurătate\" care te îngână crescând vraja.