Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

acest poem

1 min lectură·
Mediu
acest poem putea fi scris
doar noaptea
după ce foșnetul orașului se strângea în el însuși
ca un arici imens
și devenea
un balansoar de stele
când liniștea se adâncea alene
iubirea-și regăsea pulsul firesc
iar tu mă renășteai
închipuindu-mă
atunci distanțele
se pot preface-n arbori
și clipa
în râs de copil
primește-mă în tine
ți-aș fi șoptit ca-n somn
dezbrăcă-mă de orice îndoială
fă-mă femeie fă-mă
candelă
din prăbușire
fă-mă cer
și miez
acest poem așteaptă să-l culegi
și să-l înfrunți
ca pe-o descătușare
013.645
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
85
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Lisandru. “acest poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/14079313/acest-poem

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-albuEAElena Albu
frumos acest poem ,,care așteaptă să-l culegi/ și să-l înfrunți/ca pe-o descătușare"... mă mir că nu s-a oprit nimeni mai mult timp pe aici ori n-a simțit nevoia să arate că a citit. Oare cine poate vorbi mai bine despre distanțe decât o femeie îndragostită?... aproape o incantație pentru o vrajă de dragoste aici, frison al dorinței între divin și lumesc:
"primește-mă în tine
ți-aș fi șoptit ca-n somn
dezbrăcă-mă de orice îndoială
fă-mă femeie fă-mă
candelă
din prăbușire
fă-mă cer
și miez"
0