Poezie
plumbul din inimă
1 min lectură·
Mediu
vorbim tot mai rar. chiar și-atunci,
cuvintele ne bat la ușă cu sfială,
de parcă se tem că ne vor găsi
făcând pe ascuns dragoste
cu nefericirile noastre.
nici timpul nu vrea să mai treacă.
a-ncremenit privindu-ne în ochi,
pândind în tăcere momentul prielnic,
să ne înăbușe sub pernele gândului
ca pe niște prinți născuți din flori.
mi-e inima grea de atâta nimic.
dacă m-ai atinge, ar țâșni din mine
șuvoaie de nopți plumburii.
uneori îmi doresc să desfac amintirea
fâșie cu fâșie, fir cu fir,
cum ai desface-o scoarță de mesteacăn.
să-i inspir mirosul
și să adorm visând
că, totuși, n-am murit
până la miez.
033.998
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “plumbul din inimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/13995198/plumbul-din-inimaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDun poem deosebit cu o deschidere sigură și bine punctată.
nu, nu adriana.nimeni nu moare până la miez. acest microunivers care este Omul e bine echilibrat prin plecările despre care tot vorbesc și la care nu găsesc răspuns și de "începutul sfârșitului". toate acestea sune elemente de bază ale existenței noastre.
îți las o stea de suflet pentru că cele aurii le gestionează alții.
mă bucur că am trecut pe aici.
cu sinceritate,
teodor dume,
nu, nu adriana.nimeni nu moare până la miez. acest microunivers care este Omul e bine echilibrat prin plecările despre care tot vorbesc și la care nu găsesc răspuns și de "începutul sfârșitului". toate acestea sune elemente de bază ale existenței noastre.
îți las o stea de suflet pentru că cele aurii le gestionează alții.
mă bucur că am trecut pe aici.
cu sinceritate,
teodor dume,
0
ALmă bucur că ați trecut pe aici, vă mulțumesc pentru comentarii.
0
nimicul respectă și el legile gravitației.
densitate mare de tristețe în acest poem!