tăiș

Sunt prea multe cuvinte mari precum: certitudine, viata, moarte, clipa, niciodata.De asemenea asocierea zmeu de hartie si verbul a pluti in versuri succesive, rima facila/nepotrivita din ultima strofa si in general poezia asta cu accente filosfice bazandu-se in pricipal pe concepte tinde sa rateze tocmai esentialul

Oana Popescu, s-ar putea să ai, din punctul tău de vedere, dreptate. Dar, sinceră să fiu, am început să nu mă mai tem de cuvintele mari, oricat de tăioase ar fi ele, și să nu le mai ocolesc. Îmi asum riscul și-mi pare rău pentru cei care au căutat aici cuvinte mici. Să spunem că azi n-am avut răbdarea necesară.

Un poem aparent calm...
Cu toate astea el cuprinde și multe \"nerostite\",
trădându-ți știința versului și sinceritatea trăirii...

mulțumesc si salutări. )

Adriana dragă, poate greșesc, poate tind să judec precum în cazul epigramei, dar consider că titlul (de altfel, sugestiv) deconspiră finalul poemului. Tăișul este, oricum, sugerat de acea lucire a briciului. Parcă ar fi mai interesant dacă l-aș intui eu, cititorul, la final...

aaa, dar eu sunt as în a alege cel mai puțin inspirat titlu posibil! E unul din trăsăturile mele caracteristice, așa că nu mă surprinde remarca ta. Nu-mi rămâne decât să-mi aștept ziua norocoasă ori… să renunț la încăpățânea te a de a-mi numi textele cumva…