Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată

lui Laurențiu Ciprian Tudor

1 min lectură·
Mediu
adevărul acesta îl vom rosti simplu prietene așa cum am da bună ziua vânzătorului de ziare din colț trebuie doar să-nvățăm alchimia culorilor să nu ne mai mire că albul și negrul sunt topite-n aceeași medalie purtată de-o viață sub oasele pieptului. să știm că putem semăna întâmplări și culege dezastre că oamenii se împart totdeauna cum singura pâine la masa săracului niciodată de-ajuns pentru toate singurătățile. mai sunt avalanșe ce vin ca niște scrisori dintr-un front destrămat dar ele nu țin primăvara departe nu e gol fără plin și nici un tăiș nu te poate desprinde de tine până la urmă suntem cu toții mici păpădii pe care moartea le sulfă cu tandrețe spre cer
034338
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
116
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Lisandru. “prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/jurnal/1782217/prologul-unui-jurnal-care-n-a-fost-scris-niciodata

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@florin-caragiuFC
florin caragiu
frumoasă și tandră descifrare a risipirii... mi-au plăcut în mod deosebit: \"frigul ajunge la tine cum o scrisoare de dragoste
primită pe un câmp de luptă unde nu există eroi\", \"îți sunt destule visurile în care niciodată nu te ciocnești de ceilalți\", e aici o încleștare bine dozată, transmisă cu o discreție nelipsită de insistență, de o voce bine definită într-un peisaj neîngrădit. Imageria de final este cu totul deosebită.
0
@vasile-mihalacheVM
Un poem care sună obosit, uneori cu accente de prospețime dătătoare de speranțe-\"avalanșele nu te pot ține departe de primăveri\", \"medalie ascunsă de oasele pieptului\".
0
@adriana-lisandru-0026649AL
Florin, am gasit comentariul tau dimineata - mi-ar fi placut sa-ti multumesc face to face, la inalnirea de la Okian, pacat ca acel nefericit eveniment a rasturnat planurile...Multumesc pentru vizia si impresii.
Vasile Mihalache, cred ca toti avem momente in care ne simtim obositi. Nici eu nu fac exceptie (in ciuda unui optimism intrinsec) desi aici nu de oboseala este vorba, ci de luciditate si asumare.
Te mai astept.
0