Adriana Camelia Silvia Popp

Domnu\'Galateanu ,
in Romania interbelica se murea de foame?! Atunci cum doamne iarta-ma de era parlita asta de tara paradisul somerilor imigranti din mai toata Europa?!

In ceea ce priveste opinia ca \"România nu este în stare să iasă cu nimic pe piața Uniunii Europene\", da-mi voie sa-ti spun ca esti prost informat. N-o fi asta tara care le stie si le face pe toate, insa ceva potential mai are, in ciuda unora ca dumneata, care nu fac decat sa zvarle cu noroi in toate directiile... Probabil pentru ca ei insisi nu ar face fata unei competitii pe \"piata europeana\". Dar asta-i alta poveste, nu-i asa?
E drept, cu o floare nu se face primavara, dar nici sa strivesti amarata aia de floare nu prea-i constructiv...

da-mi voie sa-ti pun o intrebare: dumneata, personal, ce faci in mod concret sa ajuti tara asta sa iasa din mocirla mentalitatii perdante in care o acuzi ca se complace sa se balaceasca?
Nu de alta, dar am tot citit pana acum o gramada de ineptii scrise de dumneata, condimentate cu jumatati de adevaruri cel mai adesea smulse din context, insa niciodata nu te-am vazut incercand macar sa gasesti si solutii...

Iertat sa-mi fie faptul ca mi-am iesit din pepeni, insa sunt unul dintre oamenii aia - nu foarte multi, dar nici tocmai putini - care se lupta sa faca ceva bun cu si in tara asta si m-am cam saturat de negativisti ca dumneata care ori sed cu mainile-n san, ori pun bete-n roate, insa dau din gura...

SILVA

Daca uitati de caramelele mele, va mananc de vii! Si pe tine si pe Radu! :))
si sa nu cumva sa indrazniti sa radeti de \"pohtele\" mele...

In alta ordine de idei, petrecere cat mai frumoasa, calda si plina de idei!! Poate ne vedem mai pe la vara...sper...

SILVA

Hanna,
textul ăsta s-a vrut a fi un exercițiu de scriere la prima mână, fără reveniri ulterioare.
Deși, recitindu-l acum, îmi dau seama că poate \"suferi îmbunătățiri\", mă bucur să constat, din comentariul tău, că încă mai pot, că nu mi-am ieșit din mână de tot...

SILVA

Și cum \"cei din urmă vor fi cei dintâi\", încep cu autorul: Virgil, cine cu cine se ceartă aici?!:))
Ne-am exprimat, doar, fiecare opinia și \"combatem\"...fiecare cu argumente după priceperea și puterile sale...
...frumos mai apune soarele peste Pacific...

Alina, textul este postat ca “poezie”. Permite-mi deci, să-l judec ca atare, chiar dacă poartă titlul “profeție”…
Întâi de toate, ceea ce m-a vrăjit este exact “rima oarecum involuntară” de care pomenești tu.
De ce am considerat că poemul începe să trăiască abia de la “extaz”? Tocmai pentru că n-am pierdut din vedere titlul. Pentru că actul profetic, diseminarea revelației (ca să folosesc un termen la modă)este în esența sa criptic, nu explică, nu detaliază. Altfel se rezumă la o “profeție à la Brucan”, recte la o scamatorie – care are de-a face mai mult cu escrocheria, cu ilicitul, decât cu revelația. Revelația înseamnă, în viziunea mea, ridicarea unui colț al cortinei ce acoperă misterul, ori, prima parte a textului mie mi-a apărut ca o planșă explicativă din manualul de anatomie, ca un grafic al evoluției cursului leu-dolar.
În concluzie, acolo unde tu ai văzut mesaj condensat, eu am văzut expunerea didactică a tumorilor, iar ceea ce ție ți s-a părut a fi diluție, eu am perceput ca fiind revelație.
Însă tocmai în asta rezidă șarmul poeziei, în faptul că din același izvor fiecare însetat soarbe exact ceea ce dorește: unul ambrozie, altul apă, altul bere…

Silvia, vezi că până la urmă am avut dreptate să nu postez drept comentariu dezbaterea noastră pe marginea textului ăstuia?! Deși ar fi fost interesant de postat un dialog live între doi comentatori ai unui text, ar fi apărut, inevitabil, și reacțiile brutale de tip “sigur, bisericuță, atac în gașcă”, etc.
Se pare că lumea încă nu e pregătită să vadă, pur și simplu, exprimarea opiniei, fără să o lege de un chip… Eh, rămâne pe mai târziu, când ne vom mai înțeleoți cu toții…

În orice caz, ceea ce eu desprind drept efect pozitiv de aici, este un început de dezbatere critică, argumentată, pe marginea unui text, care, în măsura în care izbutim să nu ne pierdem în atacuri la persoană este un exercițiu util, din care toți avem de câștigat.

A voastră scorpie cârcotașă,
SILVA :))

Ia să vedem, așa cum îți sună?
Am încercat să-ți păstrtez sensurile și conturul imaginii...

cal alb prin fața geamului meu,
lebăda cântă pe frunze uscate.
copila cu ochii mari
caută prin valuri de praf
explorând Atlantide
și ierburi de leac.

s-a urcat un păianjen pe deget,
râde de copiii fricoși,
se joacă magistral cu seninătatea clipelor de mai,
a gândacilor ei,
nu răspunde la telefon, zice că-i un pitic zdrențăros.
(de pitici mi-e frică și mie)

lasă foi împrăștiate prin casă,
nu permite să fie călcate
oamenii au aripi numai să zboare
pe ziduri: câte un picior de balerină
și o gaură de glonte în formă de inimă.

tatăl o ceartă cu vocea lui răgușită,
(tutun macerat în doze reci,
economisite cu unghia tăiată în carne)
cândva i-a curs sânge.
are nevoie de un împrumut de lebădă,
i-au furat ochelarii pe când juca șah;

de atunci fata îi încalță pantofii
și își zbate urechea,
puțin înclinată la stânga.
A știut că există doar când
Un cal i-a păscut printre plete

A țipat.
i-a cumpărat domnului tată
fabrica de ochelari cu lentile convergente.
În cer, cineva e fericit.

M-am uitat și pe prima variantă. Rămân la opinia anterioară.
Hai să-ți spun și de ce: poezia nu e menită să explice, să dea detalii. Cel mult schițează. Altfel devine un manual tehnic, ori o fișă de observație a bolnavului...
Am trecut și eu prin \"etapa explicativă\" și, când îmi reciteam poemele, era ceva care mă deranja. Nu mi-am dat nici eu singură seama că asta era problema până ce nu mi-a atras altcineva atenția. Ce vrei, doar e greu să fii critic obiectiv față de proprii tăi \"copii\" ! :))

SILVA

Cam prea epic și prea explicativ pentru gustul meu...
În rest, nimic de reproșat. Viziunea chiar interesantă.

SILVA

Nimic precis de reproșat... Poate doar lipsa de lecturi datorată (bănuiesc) vârstei prea fragede ori lenei intelectuale.
SILVA

Din punctul meu de vedere, poemul ăsta se putea reduce la atât
\"extaz
nedumerire devenită spirală pretext
pentru încă un vals
în brațele tandre ale nestatorniciei
cerc închizînd rana suprem subtil surprinzător
echilibru contra infern
în acest joc elegant
în care nebunul de alb va da cu siguranță șah la regele de negru
regina va înțelege discret durerea pionului uitat
nefericită slugă a unui steag străin
calul se va întoarce către el însuși cabrat
iar de pe el cu o singură mișcare discretă
voi renunța din nou aristocratic
aproape ciudat
în rest ca și cum ar mai avea vreo importanță
va fi simplu
iremediabil
mat\"
Restul e balast...

Cum ziceam, pe ritm de hip-hop, o rimă facilă. Ansamblu care \"nu se pupă\" cu vocabularul (azur, enigmă, paradigmă, slovă).
În rest, locuri comune, temă și mod de abordare banale, chiar mediocre...

Primul lucru pe care îl observ este contradicția dintre motto ți textul tău. Sigur că ai considerat că Omar Khayam, poetul iubirilor arabe, ar da bine deasupra unei povești despre prietenie și omenie în mijocul unui război localizat în Irak... mie personal ideea care te-a mânat mi se pare facilă, iar rezultatul îmi pare a fi o cvasi-blasfemie la adresa lui Khayam.
Din punct de vedere al realizării, textul mi-a lăsat o senzație de plat, de fascicul din \"colecția roz\". În plus, mai păcătuiește printr-un detaillism-explicativ exacerbat, lucru care dizolvă urma de mister și de miracol ce ar fi trebuit să răzbată. Însă, cu excepția acestui ultim aspect, se poate spune că observațiile pe care le-am adus textului țin, preponderent, de gustul meu personal în materie de proză. Și așa și este...

Oricum ar fi, succes!

SILVA

P.S. Textul este cam lung și obosește cititorul. Pe viitor, cănd mai vrei să postezi texte de asemenea dimensiuni, îți recomand să le împarți în mai multe fragmente pe care să le publici la un interval oarecare unul după altul. Stil \"foileton\". Așa poși obține reacții mai \"la obiect\" dinpartea lectorilor.

Mea culpa!
Era vorba despre nițel și având ... :)))

Se putea și mai bine de atât. Adică, poți...
Din păcate, \"–in –alint\" în loc de - în alint -, finalul \"dar iata-le sunt aici in mine
… si te vor pe tine\" și folosirea,în primele 6 versuri a majusculei, iar în următoarele a minusculei, în mod nejustificat, crează o imagine generală neunitară, aproape dizgrațioasă.

Textul ar mai trebui \"pieptănat\" nișel, avănd șanse bune a se transforma într-o micuță bijuterie.

Succes,
SILVA

\"lângă tine
mă culc și cu tine\" - dumnezeule, atâta romantism n-am mai pomenit de când sunt!!!
Adică, să fie oare vorba de atâta disponibilitate \"sufletească\" încât, nedorind să-ți copleșești obiectul curatei tale pasiuni ,l-ai multiplicat?! Cel puțin asta înțeleg eu din primele tale versuri...
În rest, nimic altceva în afara unei cascade (tipice \"generozității\" tale declarate) de locuri comune: iarbă despletită, flori arzând, buzele mele
însetate, praful cosmic, chipul palid

Mă voi referi la ambele tale eseuri...
Două teme care împletesc deseori una cu cealaltă, despre care s-a scris mul, de către mulți oameni mari...
Tocmai de aceea, textele tale, îmi par niște tentative sărăcuțe, care nu comunică nimic nou ori interesant nici prin enunț, nici prin maniera de abordare. Aglomerație de truisme arhi-fumate, înșirate ca mărgelele pe ață.

Nu vreau să te descurajez, așa că îți recomand să mai citești, să mai compari, să analizezi scrierile pe aceste teme și să revii apoi cu o interpretare mai personală asupra lor. Și să dezvolți.
Nu te grăbi, ia-o încetișor...

Succes! Abia aștept să văd ceea ce poți da, cu adevărat...

SILVA

Bine-ai venit printre noi!
Și-acum, avertismentul: pe viitor, nu mai posta atâtea texte de-odata, pentru că îți reduci șansele ca acestea să beneficieze, fiecare în parte, de cât mai mulți cititori. Atunci postezi mai multe texte de-odată, în lista generală va fi listat numai ultimul dintre ele.

La bună recitire și...succes!
SILVA

În sfârșit, după...stai să socotesc pe degete... 3 ani si-un pic, ți-ai luat și tu inima-n dinți și-ai pășit în \"mașina de tocat\"

Bun venit și ...la bune citiri!

SILVA

Heee, Hanna dragă,
cu totul altă mâncare de pește față de celălalt text!
Întâi de toate, altă abordare, alt stil, altă tehnică...
Se simte deja un condei mult mai viguros, mai puțin ezitant.
Consistență și, deși tema nu e nouă, poemul stă în picioare, are suflu.
Se vede de departe că te simți mult mai în largul tău în tehnica prozodică \"de modă veche\"...

Un poem care merită citit!

Abia acum am observat că ți-ai modificat și cuprinsul biografiei,țtergând referirile la liceul Miguel Cervantes și precizând, în compensație probabil, următoarele
\" Am terminat Facultatea de Filosofie si Jurnalistica. In prezent lucrez in presa scrisa.\"

E și mai rău! Acum încep să mă conving și eu de unde atâta lipsă de profesionalism în presa românească!

Ralucuța dragă,
Sunt absolut convinsă că absolvirea unui liceu cu profil de filologie nu se poate constitui în garanție a talentului literar al cuiva.
Cu toate astea, speram ca, absolventă a unui asemenea liceu fiind, să te-apuci să-ți recitești textul și să te lămurești singură ce și unde ai greșit. Mi-ai spulberat și această ultimă iluzie…

Ce greșeli, întrebi? Păi, iacă-tă:
1. La începutul fiecărui vers, ori se folosesc majuscule constant, peste tot, ori nu se folosesc deloc, ori folosirea lor este dictată de punctuație. Tu încalci toate aceste regulile, în mod absolut nejustificat;
2. După “dragostea mea” din primul vers, era necesară o virgulă. Unde-i?
3. “iubirea mea” din versul 2 cere fie o virgulă, fie un punct (dat fiind faptul că versul 3 începe cu majusculă). Tu n-ai pus nici una, nici celălalt;
4. la sfârșitul versului 3 era, din nou, necesară o virgulă, care în textul tău lipsește cu desăvârșire;
5. versurile 4 și 5 – dacă ții cu tot dinadinsul la virgula de după versul 4, începi versul 5 cu minusculă. Dacă, în schimb, preferi majuscula de la începutul versului 5, în locul virgulei s-ar cădea să fie un punct. La tine cum e?!
6. la sfârșitul versului 5, presupun eu, ar fi trebuit să existe un punct, pt. că începi versul 6 cu majusculă. Deși, dacă e să mă iau după lipsa de discernământ cu care trântești tu majusculele în text, ar putea, la fel de bine, să fie vorba de o virgulă urmată de o minusculă la începutul versului 6;
7. după versul 6, ar fi trebuit să existe, iarăși, o virgulă, dar nu e!
8. după versul 7, încă o dată, ar fi trebuit pus un punct (dacă iau de bună majuscula cu care-ți începi versul 8), însă n-am de unde ști asta cu siguranță, deoarece m-ai convins de-a lungul versurilor anterioare că nu ai nici cea mai vagă idee despre ce sunt și cu ce se mănâncă regulile de ortografie și de punctuație.
Și o ții strună, cu același tip de greșeli impardonabile unui om care a absolvit niste studii de filologie, până la versul cu numărul 46, adică ultimul.

Să continui, cu chestiuni care mi se par la fel de imposibil de trecut cu vederea unui om care se pretinde a fi absolvent de filologie.

Din punct de vedere compozițional, textul ăsta, pe care tu-l numești cu nonșalanță poezie, se situează undeva sub nivelul unui elev de clasa a IV-a primară. Pe cuvânt de onoare, băiețelul de 12 ani al prietenului meu scrie de 10 ori mai bine decât tine!
Dacă aș spune că textul ăsta este plin de locuri comune, de metafore și așa zise figuri de stil fumate de mult până și de maneliști de-a paișpea mână, ca Romeo Fantasticu’- regele sexului, ar fi prea puțin…

În ceea ce privește rima și ritmul textului, acestea există, probabil, doar în imaginația ta. (bag mâna-n foc pentru faptul că acum te vei repezi să mă “corectezi”, zicând că se spune”în ceea ce privesc rima și ritmul!)

De-aia ți-am spus ce ți-am spus în comentariul meu anterior, referitor la studiile pe care declari că le-ai fi absolvit. Dacă n-ai fi declarat asta, poate c-aș fi trecut cu vederea și textul tău, la fel cum trec cu vederea , zilnic, zeci de agramatisme și stupizenii.
Așa însă, nu rămân decât două variante:
ori minți referitor la studiile tale, lucru grav pentru că lovește în imaginea unui liceu prestigios, ori spui adevărul și, în cazul ăsta, iar e grav, deoarece se impune, pe cale de consecință, concluzia că Miguel Cervantes este un liceu care produce absolvenți semi-analfabeți. În ambele situații, se cheamă că ai făcut praf renumele școlii cu pricina!

Cu privire la biografia subsemnatei, n-am postat-o pe acest site, nu din lipsă de bun simț (cum cu inconștiență te repezi să spui tu!), ci din simplă modestie, pentru că n-am dorit să-i fac pe alții să se simtă inferiori citind-o. Dacă ești chiar așa de interesată de viața și experiența mea profesională, îți poți face cât de cât o idee vizitând site-ul meu (încă pricăjit și în construcție), undeva pe neogen.ro.

Lămurită?

Și încă un sfat:
atunci când cineva îți aduce o critică, uită-te întâi dacă nu cumva acel cineva are dreptate, înainte de-ai sări la gât! Și, tot înainte de-a te arunca înainte cu capul, caută să afli și dacă te țin puterile și argumentele în confruntare.
Așa vei reuși să eviți, pe viitor, multe situații penibile, daca nu chiar dureroase !

S-auzim de bine,
SILVA