Poezie
până cad în tine
1 min lectură·
Mediu
am aprins candela de la tine ți-am simțit brațele buzele
tu de unde știai că am programare la moarte
și îmi stă în prag ultima clipă
ca un surâs
gata să se spargă într-un râs de secole
tu întotdeauna știi despre mine
totul
numai arborii sângelui meu nu înțeleg
care le e casa
nu pleca
tu doar ești răbdător
lasă-mă să hoinăresc printre îndoieli și îndoieli
până cad în tine
acolo unde uitarea de sine înseamnă mai mult
decât o moarte de om
23.01.05
085.923
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “până cad în tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/102781/pana-cad-in-tineComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Între un iz de Bacovia - ce-i drept lisit de umezeală și de plumb - și un mizerabilism existențialist fardat cu rimel suprarealist(ic) (sic!), o frumoasă punere în scenă a goanei dup punctul de sprijin.
0
iti las prentu prima data un semn in pagina, draga sirena, si cu un zambet sper sa mi se permita afirmatia: ai depasit partea paralela cu Bacovia din poezia ta (Bacovia fiind poetul meu de capatai).
o floare de mar
o floare de mar
0
Tu, suflet, aprinzind un ris de secole curgind prin singele arborilor rataciti, pina cind nu mai poti cadea decit in alt sine pierit...
Silvia, cel care ne iubeste este acolo intotdeauna, de dinainte de a ne fi cunoscut vreodata.
Noi iubim in alta parte.
Voi scrie si povestea asta. Pentru cei ce se pierd pe sine in candela artei.
Drag,
Ela
Silvia, cel care ne iubeste este acolo intotdeauna, de dinainte de a ne fi cunoscut vreodata.
Noi iubim in alta parte.
Voi scrie si povestea asta. Pentru cei ce se pierd pe sine in candela artei.
Drag,
Ela
0
acolo unde uitarea de sine
inseamna mai mult decat o moarte de om,
au atata greutate si profunzime aceste versuri...
inseamna mai mult decat o moarte de om,
au atata greutate si profunzime aceste versuri...
0
Distincție acordată
\"Acolo\" ca o proiecție a sufletului: ideal al fanteziei, refugiu al aspirației, \"cetate de zăpadă\" tuturor iernilor care n-au venit.
Poezia este o \"teoremă\" a transfigurării, oscilând între complexitatea structurală și simplitatea trăirilor, între convenționalism și sinceritate, pornind de la real, însă nedescriindu-l, acest loc fiind cunoscut numai de către autoare.
În absența acestor coordonate, \"hoinărim\" între \"îndoială și îndoială\" (ar merita o dezbatere pe esența acestei distincții), într-o veritabilă (ne)cunoaștere de tip cartesian: sunt singur(ă) - eu și gândul meu.
Același,
Poezia este o \"teoremă\" a transfigurării, oscilând între complexitatea structurală și simplitatea trăirilor, între convenționalism și sinceritate, pornind de la real, însă nedescriindu-l, acest loc fiind cunoscut numai de către autoare.
În absența acestor coordonate, \"hoinărim\" între \"îndoială și îndoială\" (ar merita o dezbatere pe esența acestei distincții), într-o veritabilă (ne)cunoaștere de tip cartesian: sunt singur(ă) - eu și gândul meu.
Același,
0
silvia draga, ca te-ai inecat atat de frumos in moarte incat ii poti invata si pe altii sa uite despre ea. Ai alunecat, tu cea aproape de stele fiind, atat de indemanatic incat am vazut armate de marinari amirosind \"valurile-flori\" tale de camp fara de seaman, pana te-au transformat in prag pentru ingeri de cati au murit cu mirosurile tale in nari si nu cu cele de pusca.
0
E absolut si clar . La noi in deshert beduinii fumeaza narghila la poalele camilelor . Uitarea e a doua natura , nu Proust a inventat-o ci un filozof fara scrupule, poate Wittgenstein care daca te cunostea te lua de nevasta , doamne ce minunata e moartea care vine seara in uitare ..
0
multumesc tuturor celor care mi-ati lasat aici impresile, multumesc lui Bogdan Geana ca mi-a ales acest mesaj pentru prima antologie poezie.ro.
0
