Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Desunt cetera...

1 min lectură·
Mediu
pe vremuri, citeam pe acoperiș,
iar soarele mai arunca uneori câte o privire printre rânduri,
așa, din curiozitate...
ceea ce este sus este și jos,
mă întreb
unde oare sunt poziționate în această alcatuire visele,

ace

care cojesc sideful etravei și-l lasă în voia valului
ce găsește mereu câte-un mal locuit
de brize născute să sufle-n stindarde de ceață,
văduvite de lăncile vertebrale din care
ne încropeam cândva undițe,
ca sa nu mai agățăm în năvod himere,
accidental

niciodată n-am plâns
pentru ceva ne/întâmplat.


zațul a rămas întins
pe obrajii ceștii dinainte,
are și umbre și-o dâră de soare prelins
printre curbe...

destinul rămâne înscris
pe-ntâiul obraz de porțelan.
mut...


a, nu, verdicte nu, niciodată!
poate, doar, concluzii...scrise.
(habar n-am dac-ar putea să fie sonete)
095.686
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
125
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Camelia Silvia Popp. “Desunt cetera....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/jurnal/1755427/desunt-cetera

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
nu m-a dat pe spate, insa mi se pare un poem destul de reusit. prima strofa e mai reusita, place soarele cela care trage cu ochiul, si place si constatarea si pozitionarea.

strofa a doua, marina, mi se pale cam dulceaga. cafea si soarele prelins sunt iarasi bine redate.
0
...mulțam de trecere.
Lămurește-mă, totuși: ce anume ți s-a părut dulceag, că eu nu reușesc să-mi dau seama...și nici n-am intenționat nimic de felul ăsta.
Oricum, după cum vezi, textul ăsta nu este un poem,e altceva...poate un fel de scrisoare într-o sticlă.

Însă, rostul postării sale aici este acela că mă interesează sincer reacțiile pe care le provoacă în cititor, de aceea o opinie mai detaliată este binevenită.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
anumite expresii cautate ma determina sa cred intr-o siropeala dulceaga

sideful etravei
brize născute să sufle-n stindarde de ceață,
agățăm în năvod himere,
lăncile vertebrale - plus ca aici cred ca lipseste un i
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
\"pe vremuri, citeam pe acoperiș,
iar soarele mai arunca uneori câte o privire printre rânduri,
așa, din curiozitate...
ceea ce este sus este și jos,
mă întreb
unde oare sunt poziționate în această alcatuire visele,\"

Personal m-am uitat, \"așa, din curiozitate\" și printre rîndurile care urmează... Vai, poemul s-a produs deja, în prima strofă! Restul e altăceva, dacă nu cumva chiar un alt poem, mai slab.

Oricum, plăcerea de a trece pe aici e de partea mea și nu mi-o poate lua nimeni.
0
@Leonard: multam pt. clarifcari. M-am lamurit acum...:)
@Nicolae Popa: Multumesc de trecere si de aprecieri.

@ urbi et orbi: acesta Nu este un poem, ca, daca era...nu-l incadram la rubrica \"personale\"! :))
0
...ceva: mai exista, totusi, si un titlu...;)
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
intelegem si noi cate ceva din limba stramosilor nostri. pe de alta parte am aflat ca google-ul este mult mai destept ca mine.

desunt cetera - restul lipseste
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
pana aici

\"niciodată n-am plâns
pentru ceva ne/întâmplat.\"

mi se pare foarte frumos. si as scoate himere, e prea folosit, prea forjat dar pana acolo mi se pare foarte reusit. ceea ce urmeaza este sa zicem reusit dar nu mi se pare ca se leaga deloc de prima jumatate. mi-a placut mult bucata 2 ( dupa ace ), si mai ales imaginea cu lancile vertebrale.
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Adriana,
citesc sieu. tarziu. un text in ton, cursivitae, limbaj.
n.b.
pe vremuri, citeam pe acoperiș,
iar soarele mai arunca uneori câte o privire printre rânduri,
așa, din curiozitate...
ceea ce este sus este și jos,
mă întreb
unde oare sunt poziționate în această alcatuire visele, /si eu mainteb, uneori?

cu prietenie,

0