Adriana Bochis

Stateau intinsi unul in altul pe tarmul aflat foarte aproape de capatul lumii: el, cu mana facuta palnie, turna vise de sticla in paharele genelor ei catarate pe cer; ea, cu parul ud, incalcit

Mi-e frica sa inchid ochii. Daca unesc pleoapele mai mult de-o clipa toate liniile curbe din mine se frang si nu mi-e pofta sa plang lacrimi piramidale. Ar zgaria in treacat planurile

Sa remodelam jocurile! Sotron? Aceeasi speranta aruncata cu precizie in patrate consecutive de calendar... Plictisitor! Vreau curse cu obstacole, sa imi maresc rezistenta la iubire

Cu trupul de miere si sange invartosat - e ceata de vina - incovrigat si mut, peste ultima geana de lumina, te-astept... Cu gandul adanc infipt in samanta devenirii noastre, in vase de

Atat de mult te-am asteptat la marginea drumului nenascut incat oamenii au inceput sa ma confunde cu peisajul. Pentru ei sunt doar un alt plop, vin sa ma culeaga de pere, nu ma mai numarati,

E probabil soare si acolo unde esti, razboiul e transmis tot in direct iar Annie Lennox inca se intreaba why. Si nu-i raspunde nimeni. Eu inca mai ud planeta sa creasca rotunda visul e tot

unele zâmbete au flori înnodate la colțuri ghirlande cu sens altele se rostogolesc pântecoase scăpate din raft vinuri vechi unele zâmbete inundă umbrele pașilor potop de tăceri altele

Degetele cuvintelor au lasat urme slinoase, acrite, raioase pe linistea mea. Ca rezultat, mainile sufletului s-au inrosit si inasprit de la atata frecat. Pana data viitoare cumpar masina

Peste clipele de noapte vreau sa-mi curg nemarginirea, sa renasc precum Lumina, izbavita de pacat, fara lacrimi, fara zambet, cu un paznic drag, Iubirea... Pretutindeni, totdeauna, simplu

Frumusetea din noi e o fata sireata. Se ascunde in neunde, printre zapezile de ieri si florile de maine prin miezul de paine si glas de rinoceri... Frumusetea din noi e o

Sa stii ca iarna asta izvoraste din noi, din Polul Est sau Vest spre care-am emigrat fiecare catarat pe cate-un aisberg. Nu avem Titanic, in schimb ne scufundam unii pe altii mereu in cautarea

\"Centrul de Creatie Populara Suceava organizeaza in zilele de 10 - 12 octombrie 2003 Concursul National de poezie \"Nicolae Labiș\". Participantii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa

trecea prin noi un fluviu schiop de-un mal asa s-a nascut, spuneai si imi trageai ceata pe ochi dominoul cadea piesa cu piesa doar zidurile mele se cocotau pe varfuri, speriate de saruturi

Azi m-am imbracat elegant. Port lenjeria dantelata, crosetata in saruturi marunte, rosii, perlate, cu inchizatoare la spate, ciorapii mangaierilor tale elastice, matasoase, cu firele

Plangand de nepasarea duminicii preasfinte, am imbracat uitarea in strai de vis cuminte... Si, dintr-un colt de soare m-am aruncat in mine sa aflu daca doare prea mult ziua ce vine. Dar

Am invatat sa te mangai in soapta, litera cu litera, deja vestejita sau inca necoapta. Am inchis ochii degetelor, sa nu ii doara privirile tastate pe-aceleasi sau alte coordonate. Am

incaperea cu obloane inchise ea el bonsaii vestejiti de atata ardere ma tem ca nu ma vei iubi niciodata ea radea, isi dezvelea carnea, ii cauta tremurul pe sub piele de pe strazi navaleau zgomote,

Cateodata se intampla sa exist. Atunci nu mai conteaza trecutul, durerea, imaginea mea prin tine, fiinta ta prin mine... Totul se sparge, se rupe si simt cum vibrez cu nervii intinsi inspre

Ieri te-ai impiedicat de umbra mea. Am prefacut rusinea-n mar si ti l-am dat. In paradis, un vis cadea cu zgomot surd, ca impuscat. Si a fost seara, si a fost dimineata cand totul se

Cat de senin am explodat deodata! Pesemne ca uitasem sa diger grenada invelita-n ciocolata pe care mi-o serveai drept giuvaier... Aici imi zace-o mana, \'colo-un ciob de amintire proaspata si

eternitatea se numara cate doi, imi spuneai tremurat pe atunci ne ascundeam in tribunele stadionului mut acolo numai trairile noastre obisnuiau sa faca valuri uneori stateam cu fruntea lipita de