Poezie
extinderi
paralele
1 min lectură·
Mediu
etanș
apoi un burete care șterge
urmele
după fiecare orgasm
mergi mai repede
lași noaptea goală ca tine
e o probă de sânge
și un pachet de țigări
bei și azi îți trimiți dumnezeii în lume
deghizați în vânători de ambiții
am învățat să plâng
încercând să mă iert
să nu cazi prea rău mi-ai fi spus
când mâna ta ținea loc de refugiu sărutului
aveai atâta dreptate
nu mai deschid geamul de atunci
fumul devine tot mai gros
intră ca un demon în pereții
tot mai aproape
în gât jugulara se zbate
pradă atingerilor
e aproape ca înainte
înveți să mori la maxim
în fiecare zi
...................................................
acum vorbesc numai pentru tine
fără prolegomene
între noi nu e nevoie de introduceri
când te simți singur te gândești la mine
uneori îți mutilezi sigur inima
operezi exorcizări inutile
eu tot acolo rămân
034.238
0
mi-o\' plăcut strofele 1 și 2 (deși, aș fi început cu \"ermetic\", în loc de \"etanș\").
strofa 4 este deosebită, reușește să transmită acel natural, destul de rar întâlnit (mai ales la prima citire).
finalu\' (ultima strofă) nu se ridică la nivelu\' întregului. cred că ar fi fost bine dacă te-ai fi oprit la \"înveți să mori la maxim / în fiecare zi\"; e (doar) o simplă părere.
frumos.
cu stimă, Cornel Ghica