Poezie
forever and ever
1 min lectură·
Mediu
pardoseala indică urmele unor apăsări
greutatea fiecărui gest coborât până în fisura
ditre dinții de lemn. e suficient așa, nu mușcă
nu scoate ghearele. doar noaptea scrijelește semne
ca niște vise dezmembrate. dormi. prin aerul condiționat
microbii se joacă de-a taifunul. microbii au ochi, nu-i așa
microbii se rostogolesc până la marginea patului
și așteaptă.
am timp destul. limbile nu fac pauză la secunde
e un cerc întreg de fiecare dată.
013.007
0
microbii se rostogolesc până la marginea patului
și așteaptă."
cred ca merge scurtat si asa. insa ar trebui schimbat finalul.
oricum, pana la microbii din aparat poemul este unul foarte bine scris, chiar mi-a placut.