Adrian Tarita

Arama toamnei tremură împrăștiată pe cărări Bruma trântește aspră umbra estivală pe pavaj, Din despuiate ramuri păsări pribegesc în zări Nocturnele săruturi asudate sunt trecut

Vraja lunii în miez de noapte Prin fereastră atinge icoana, Ruga mea din triste șoapte Spre păcate curmă goana. Far pe un liman cu freamăt Candela doar naște umbre Și al urbei lumesc

Paharnic trist la ospățul lui Rasputin Căram carafe mari cu vin de Madeira Iar muza-mi visătoare gătită de festin Abia atingea cu degete de țiitoare lira. Libidinosul vraci cu ochi

Într-o lume arămie, sub castani chiar la apus Răscoleam cu pașii rari amintiri de astă vară; Auzind în ritm de folk cum suspină o chitară Mă cuprinse nostalgia vremurilor ce s-au dus. Revedeam

Mâini înfipte în buzunare Descusute, fără un sfanț.. Ca și-un lotru din Bizanț Mă cobor la drumul mare. Crâșma îmi azvârle în urmă Deocheate înjurături Iar madamele cu nuri Pe trotuar se

Varsă din cerul gri divina stropitoare Rari picuri peste așternutul viu al verii, Ursuză ziua ascultând îndemnul serii Trece pe alt tărâm, fără apus de soare. Pe izlazul de pe-un deal doar o

Nefiind pe-asfalt vreun superstar Din seara cu neoane o să dispar Pe-un câmp cu vaci smerit răsar Și badea Gheo-mi va cuvânta c-un par: Voi ăia de la târg bețivi și cam drogați Mai faceți bine

El pe-o bancă în blugi un Marlboro fumând Ea-n colanți mai încolo o revistă ținând; El fixează hipnotic cu priviri de jaguar Pectoralii gagicii, ea-l ghicea sub fermoar. Cum amurgul se lasă,

Pe toloacă lângă Prut mai mușcam dintr-un covrig Și trăgând un gât de vodcă vizionam zborul de MIG. Brusc foșnind prin popușoi iese o blondă decoltată, Luceau raze-n verighetă și-am dedus că-i

Îmi umpli visul autumnal cu stele Ce le culeg cu tine de pe o fâneață; Chemați la joc nebun de brune iele Uităm înlănțuiți că viața-i ca o ață. În ceața sumbră de târziu Brumar Îți explorez

Luminată cu steluțe și ornamente sclipitoare Strada mare are zarvă și cochete la plimbare Pe care zâmbind destins cu privirea le agață Un roșcat bine făcut pistruiat ca Morcoveață. Dar pe acest

Îți analizez făptura printr-un moștenit monoclu Te remarci prin ochii negri, decolteu ai, evident; Savurând havana fină, tras la chip ca și un cioclu Șoptesc versuri expirate din suflet de

Seară de august pe un curbiliniu drum În colb copitele de cal sunt doar himere; Din spate galopând cu decibeli duium Pe-o Honda neagră tu accelerezi mistere. Ești silueta fină ce se-înclină

Fiind în stadiu de abulie caut sincer acolit Fără crize de acribie să ne punem pe ciordit. L-aș chema la o agapă cu un aer foarte amabil Dupa un J&B în doi să-l descos de ce-i

Roșcata cu ochi negri în blugii marca Him Conduce o Giulietta pe drumul spre Berlin. Ticuri și –un zâmbet dur îi strică fața fină Că-n pneul de rezervă-i un kil de cocaină. Monica-i dama

Te-aș înveli ca pe o Evă în văl de pură fantezie Pe–un aprig roib să ne unim cu adierile de vânt, La piept să mi te furișezi ca un erotic legământ Iar luna fie călăuza pală către un vis de

Umbre din amurgul calm se înclină pe terasă Pășind agăț șezlongul larg de paie ca un scai Ochii cobor, o văd, e brună, fină, voluptuoasă Scuze îi cer, ea spune :salve amico, come stai? De sub

Tu șatenă, eu chip palid, căutăm o terță nuanță Ca să colorăm mai viu un final trist de vacanță; Certurile din moteluri le-am abandonat în tren Salutând plecarea verii cu romanticul referen.

Când luna iar pe cer senin e strajă Din lumânare picuri de visare curg Și fantezia mea călare pe un murg Pe câmpuri fuge atrasă de o vrajă. Cu catifea de întuneric în păr lung Să mă atingă o

E greu să stai mult închis în casă Când statul îți bagă șomajul pe card. Nebărbierit, nedormit, cu talie groasă Invidiezi pisicile care sar peste gard. Nu înveți în văzul savanților, deci

Ars de jarul insomniei meditând prin termopane Obsesiv mi-apar în ochi doar balcoane si bulane, Întorc capul înspre plasmă si prin pixeli trec ispite; Aburesc holbat reclame dând lascive din