Adrian Suciu

Exista un bun simt al scriiturii in care acest text exceleaza: nimic nu e strident din pretentia de a fi intens, nimic nu este excesiv punctat din dorinta de a fi expresiv. Poate \"recuzita\" e putin redundanta: ma refer la \"ruinele\" acelea. In rest, un text curat, bine scris si lipsit de inhibitii.

E superba imaginea asta a singuratatii inotind sincron cu amintirea. Da. Orice amintire e o forma de verificare a singuratatii, nu exista amintiri comune decit sub forma unor aproximatii ale unor perceptii intens personale. Am vazut in poemul asta multa luciditate si multa placere (perversa?) de a scrie.

Un text cu un farmec aparte. Cu multa intelegere, despre abandonare si (chiar) despre generozitate. Cirtita aceea -cit de umila ar fi extractia cuvintului- capata aura olimpiana. Mai multa concentrare: stiu sigur ca nici o cirtita nu sapa, niciodata, vreo galerie inutila. :)

E un poem frumos. Daca ar fi fost numai ultimele trei strofe, ar fi fost un poem superb. Tu n-ai invatat sa tai, taie fara mila, trebuie sa inveti sa cerni lucrurile, tu le lasi, inca, amestecate.

un text frumos, frumusetea omului lingav, palid, cerat, obosit, lenevind peste toate.

Corect: echilibre. Si nici eu n-am gasit semnele explicitului in text, dar nu cred ca e important lucrul asta aici.

Un poem sobru in expresie si extrem de tensionat in continut, mergind pe echilibruri fragile intre ludic si dramatic. Un discurs aproape de-verbalizat, atit de coerent in stilul sau incit eu simt nevoia sa-mi scot basca si sa o las aici. Gaseste sigur Vasile o utilizare pentru ea.

O delicatete structurala a autorului transpusa in forme convingatoare in text percep eu aici. :)Lucruri marunte care sint importante prin relationare, intorsaturi de fraza interesante prin inedit. Recurs la o memorie inutila dar perfect expresiva in insasi inutilitatea ei. Un deja vu repetitiv din care doar somnul pare a ne putea mintui.

Revin: rog frumos un editor sa stearga sau macar sa treaca la off-topic comentariile mele de raspuns la comentariul domnului Puscasu, ele n-au nici o legatura cu textul, doar cu un orgoliu al meu stupid si contraproductiv. Domnule Puscasu, cu toata sinceritatea va cer scuze pentru modul in care v-am raspuns, nu va cunosc, nu stiu cine sinteti dar ma simt indemnat sa va amintesc faptul ca iertarea e o virtute si nu o slabiciune. Mi-ar face placere sa pot considera acest incident incheiat si sa fiu eliberat de jena autentica pe care o resimt de fiecare data cind intru pe pagina de comentarii a acestui text. Este pentru ultima data cind ma mai manifest umoral in spatiul literaturii.
Dana, Ani-Lorei, Andu, Ramona, Florian, Alexandru, Maria, Constantin, Romulus va multumesc tuturor si va cer iertare.

E scris parca sub tortura unei iminente nelamurite si implacabile. Propozitii spuse dintr-o suflare sacadata, un text puternic, lipsit de concesii, o adevarata arta poetica implicit asumata. \"acum mi-ai adus o umbrelă și m-ai lăsat cu o ploaie numai a mea\". Ador modul desavirsit de limpede in care ai reusit sa spui lucrurile in rindurile astea!

E frumos poemul asta, proaspete imaginile (mai cu seama cea a clopotului de hirtie). Parca, insa, undeva se rupe ceva, nu-mi dau seamna, textul nu izbuteste sa treaca destul de convingator bariera lui \"dincolo\".

O privire atenta in etajele trupului si ale sufletului chiar daca pare a fi nefocalizata intru totul. Pre-textul (Sinuciderile...)e slab integrat in economia textului, dar joaca (uneori stranie, uneori vag stridenta -precum personajul negativ in Kabuki) a asumata si poetizata pina la limita la care textul se sustine in estetic. Las un semn de incurajare pentru un poem care are virtuti limpezi si defecte conjuncturale.

Romulus, bineinteles ca imi cer scuze pentru cuvintele pe care le-am folosit, nici macar nu vreau sa invoc in sprijinul meu circumstantele atenuante ale unei stari psihice destul de neplacute. Rog un editor, cu toate scuzele de rigoare, sa stearga sau macar sa treaca la off-topic macar raspunsul meu absolut deplasat la comentariul domnului Puscasu. Regret acest incident fara nici o relevanta in plan literar pe care l-am creat dintr-o nesabuita urmare a unui impuls de moment.

Constantin, ai dreptate, acolo e o simpla eroare de corectura. Cit despre \"talibanism\", vreau sa-ti spun ca eu respect si incerc intotdeauna sa menajez sensibilitatile provenite dintr-o credinta bine ori prost asumata -cine sintem noi sa judecam? Dar interventia preopinentului nu are nimic de-a face cu credinta, ea e rautate complet gratuita, mi-e imposibil sa nu spun ca Sfinta Scriptura are, in Cintarea Cintarilor, pagini de un erotism infinit mai sugestiv decit maruntele rinduri de mai sus. Interventia domniei-sale e o simpla rautate gratuita, un fel de injuratura \"din principiu\" impotriva cuiva. O blestemata ipocrizie de zelot care injura actritele porno pentru meseria pe care o au dar isi petrece toata noaptea pe canalul porno de la televizor. Asa cum e la televiziune telecomanda, la site-ului asta este optiunea \"scroll\". Or, cind cineva ma injura din principiu -si, admit, in privinta asta rigorile crestine sint imposibile pentru mine- n-am sa intorc celalalt obraz decit ca sa-l vizez mai bine. Mi-e sila ca raspund la un atac la persoana dar nu voi accepta, cu riscul de a supara pe oricine, faptul ca un domn imi spune mie de fata cu toata lumea ca eu imi postez \"gunoaiele\" pe site.

Imi explica si mie vreun editor cum de un comentariu in care un autor e facut \"sobolan in rut\" plus restul epitetelor extrem de jignitoare de mai sus poate sa ramina nesanctionat??? Credeam ca sintem o comunitate in care, chiar si atunci cind sintem in complet dezacord unii cu altii, obisnuim sa avem eleganta polemicii. Nu de alta, dar daca pe poezie.ro s-a dat drumul la injuraturi de mama si atacuri la persoana, vreau sa declar ca sint perfect calificat pentru asta: invit pe oricine crede contrariul sa constate acest lucru pe propria piele. Daca nu eleganta opiniei contrarii este importanta intr-o polemica, atunci stiu sa fiu un desavirsit mitocan (pentru ca exista si o perfectiune a mitocaniei). Deci: cineva calificat ar trebui sa mediezi acest conflict penibil, altminteri dam senzatia ca sintem o adunatura de idioti care se injura reciproc pentru ca nu le place unora ce scriu altii.

domnu\' mircea in afara de opacitatea d-voastra. fals si stupid moralizatoare, nu flutura nimic pe-aici. va aflati pe un site literar si, daca singurul d-voastra argument de natura estetica se refera la calitatile autorului unui text (\"poet scarbos\", \"sobolan in rut\", \"emanatii pestilente al propriilor gunoaie\") si daca editorii considera ca acest comentariu al dvs. nu este un atac la persoana - deci indigest intr-un spatiu in care criteriul estetic ar trebui sa fie si determinant, nu-mi ramine decit sa va raspund cu aceeasi moneda, sigur, cu mai multa eleganta, macar din respect pentru sotia dvs. care, banuiesc, nu are nici o vina. Asadar, v-am citit cu atentie textele postate, cu mare atentie si am o singura rugaminte: nu mai scrieti versuri, faceti copii, judecind dupa fotografie, chiar daca ciopirtita, se pare ca faceti copii frumosi, asadar ma rog bunului Dumnezeu sa va creasca si sa va aduca numai bucurii. Mi-ar parea superflu sa intru intr-o polemica estetica cu d-voastra, probabil cu Truman Capote v-ar parea un sadomasochist sinistru care se acupleaza cu diverse obsedate prin decorurile sfirsitului lumii iar Henry Miller un troglodit obsedat de a-si baga aia in aia oricind si cu orice pretext. :) Si-acu pe bune, daca tu intri pe un site literar ca sa ma faci pe mine sobolan, da-mi voie sa-ti spun ca sobolan esti tu cu ma-ta!!!!!!!!!!!!!!!!!

Romanul asta are o poveste inca inainte de a fi terminat. El a fost inceput cu multi ani in urma, la Bistrita, la o discutie prelungita cu regretatii Iustin Panta (caruia i se datoreaza si titlul) si Gheorghe Craciun. Moartea lui Iustin (ale carui tuse se simt prin unele locuri, el apucind sa faca o tura de comentarii pe o prima varianta a textului) m-a lasat cu manuscrisul neterminat si abandonat. De curind, intr-un mod pe care l-as caracteriza \"miraculos\", dar asupra caruia nu insist, am inceput sa scriu la patru miini cu Stefan Doru Dancus, unul dintre afinii lui Iustin. Romanul asta e o \"aventura\" in plina desfasurare.

\"Zugrav de inimi de femei\" e o doar una dintre imaginile puternice, sugestive si elegante. Eleganta e nota fundamentala a acestui poem: eleganta atitudinii si eleganta zicerii. Despre femei, cu dragoste si tandrete. Si cu multa empatie. Da, uneori femeile refuza ori nu mai pot sa fie \"recreate\" de atitea ori, iar si iar.

Bogdan, nu vad motivul stupefactiei si retragerii tale! Mi se intimpla rar sa intervin, cer scuze lui Dan Mihut pentru interventia care, probabil, e off-topic: \"poezia trebuie sa ne faca sa vibram\". E o mareata iluzie. Poezia NU TREBUIE SA nimic. M-am plictisit: prea multa lume stie cu siguranta CE E si CE NU E poezia, ajung la conluzia ca sint unul dintre ultimii ignoranti in viata. Si-atunci prefer sa mor ignorant. Pentru mine, poezia nu AIA sau AIALALTA ci SI AIA si SI AIALALTA si inca o mie de lucruri diferite, necuantificabile, intr-o ordine neaxiologica. Apreciez, cu puteri diferite, e drept, un poem care-mi ridica lacrima in git prin forta sugestiei de factura expresionista sau unul care e un simplu joc intelectual, inteligent si elegant. Poezia lui Dan Mihut e de amindoua, in masuri bine dozate. Si mai e si pretext acestei enervari a mele, alimentata din varii surse: Fratilor, nu mai dati retete de scris poezie, am citit estetica pina m-am cocosat si mi-am stricat ochii, daca avea cineva vreo reteta, devenea cel mai mare poet al lumii, ii faceam statui si-i ridicam ode! Si faceti, cu semerenie, un exercitiu de vointa: incercati sa cititi si lucrurile care NU va plac, uneori veti avea surprize!

O menajerie fabuloasa care cotropeste realul si imaginarul, ecouri de disneyland si de ziceri profetice justificind laolalta in chip stralucit un text care, in sine, vorbeste despre cea mai uzata tema a poeziei: moartea. O face fara patetism dar si fara cinism, fara incrincenare dar si fara usuratate nelalocul ei. \"Mina de centi\" imi pare didacticista in context, contextualizeaza inutil dupa parerea mea. In rest, poezie cit incape.