Adrian Roditis

Iti cautam buzele in palma dar nu-ti gaseam decat sarutul Rece,de vinilin Cerul de carton ne ameninta cu stele... Traisem diforme dimineti Iar glasul tau se obisnuise cu mine...Deci nu mai

Ce vis de fluturi,caderea! Innec dintr-o rasuflare Inspir... Emotii descompletate,durerile! Fiindu-mi dor de nimic anume Respir... Ca un pas fara drum acelasi pas aceeasi

Privind amandoi,azi noapte prin vizorul catre lume ne amagisem lacrimile catre pamant... Ochii targului nostru erau obositi si rosii Mirosea a spital si tot ne iubeam... Ochiul meu stang si

O lumina nereusita mima pe cer soarele... Intredeschise detentiei solare, Fiinte zilnice,grabite, Jucau un joc de-a siluetele. Orasul descanta cu gri, Si ingrosa cu negru. Imi asteptam

Ne-am iubit masinal. Sub o reclama la margarina, Intr-un inferm de iluzii, Iubito gemeai derizoriu Ca un cosmar matinal de vecina. Romantice,venerice contuzii Peste-ti picioare reci, si

Pleoapele-mi ca niste port-cascade, S-au intredeschis soptit, Purtand sub ele taina nemuririi. M-am ridicat greoi din mine Sarutand piciorul patului, Ca un miracol static. Mi-am regasit pe

De undeva am aparut eu fara radacini... un eu dezolat si gol asa cum sunt cocorii martea cand ii strig orei doisprezece sa stea -Ramane stabilit.Ne vedem sfarsitul in noi,pentru noi azi e

poseidon s-a innecat e tulbure luna in calimara am strans lacrimi de cerneala nu mai am nevoie si nici de oameni pamantul ne-a strans pe toti aici nici nu rodim nici nu zburam intre a rodi

Cuvinte se inalta in eter Si crengi de marmura de fier ba plang ba tremura… Respir un vers printre artere frante sunt necules, inmormantat in non-cuvinte… Cata tacere intre noi cata

Salt inainte… Imi umplu buzunarele cu ganduri… Prea multe buzunare… Anti cuvinte Anti-muguri Anti-stare Alunec din mine spre brate straine Nu-mi pasa… Anti-joi Anti-mine Anti transa Salt

Ce tehnica perdanta de a fi E firea Ecou de toamna Nori de praf pe tample Ce nu zvacnesc Decat din timp in timp Anemii sufletesti Suntem noi oamenii… Ce e mai adanc? Un clopot sau glasul

E inutil sa fugi de singurul gand care te urmareste in rochia de stofa pe care o poarta... -Suntem singurii oameni care se iubesc in orasul asta! -Si noaptea? -Si noaptea... Ridic din umeri

Soarele(zambind amar spre neaua tremuranda) -E timpul…Azi sunt puternic… Neaua(catre Soarele atotputernic ce aduce cu Moartea) -Si totusi…(ezita).Mai stai putin …Nu azi ,te rog inca o zi…Mai vino

Hehehe rase cioclul de turlele bisericii Iar o lopata i se infige adanc in inima Tulburat de ascutimea lopetii Isi binecuvanteaza rana cu vin Si atunci pamantului ii cresc aripi Ii cresc