Poezie
Rânjet
1 min lectură·
Mediu
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
Am transcris noaptea în mine,
Afară e ori noapte ori mai,
Ma-nțeapa un vis cu albine,
Tu îmi zâmbești...și mai stai.
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
Am vasle în de-antebrațe,
În mine e piața sau cort,
Am gânduri în loc de mațe,
Iar cerul...face avort.
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
Pe mine mă fumează atomul,
Până-n nucleu, ca un filtru,
Mă sting cum se stinge tot omul,
În acest joc...fără arbitru.
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
022.857
0
