Poezie
Rânjet
1 min lectură·
Mediu
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
Am transcris noaptea în mine,
Afară e ori noapte ori mai,
Ma-nțeapa un vis cu albine,
Tu îmi zâmbești...și mai stai.
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
Am vasle în de-antebrațe,
În mine e piața sau cort,
Am gânduri în loc de mațe,
Iar cerul...face avort.
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
Pe mine mă fumează atomul,
Până-n nucleu, ca un filtru,
Mă sting cum se stinge tot omul,
În acest joc...fără arbitru.
Oameni uzați îmi zâmbesc...
Nu pot să-i opresc.
022.868
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Roditis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Roditis. “Rânjet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-roditis/poezie/180634/ranjetComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMMMMonica Manolachi✓Ai surprins o imagine valoroasă prin \"oameni uzați îmi zâmbesc / nu pot (nicicum) să-i opresc\", însă la mine a ajuns alterată... Ce e bun: \"transcrierea nopții\", \"mă-nțeapă un vis cu albine\", brațe-vâsle, gânduri-mațe, \"cerul face avort\", \"joc fără arbitru\". Ce nu e bun: modul de îmbinare a imaginilor, formulările de tipul \"în loc să am\"... \"orice semi-om\" iar nu e o alegere fericită, ritmul șchioapătă... Dar sper să continui de dragul imaginilor care te vizitează. Poate că nu e nevoie să oprești tu rânjetul, poate că se va opri singur.
0
ARSper că se va opri, transformându-se poate într-un zâmbet. Se pare ca muzele sunt ocupate azi, și nu cu mine. Multumesc pentru biluțe. Cele albe si negre.
0