Poezie
Culegătorul de tristeți
1 min lectură·
Mediu
Sunt un culegător de tristeți
nu există meseria asta în nomenclator
nu o căutați
nici măcar nu ar fi o meserie profitabilă
dar pentru un om cu două mâini stângi
fără nicio aptitudine practică
era cea mai la îndemână
trebuie doar să ascult
tristețea crește pe toate gardurile
fără să fie nevoie să o sădești
tu însuți
nu e nevoie nici măcar să o îngrijești
crește precum pălămida
tristețea te găsește
fie că încerci să te ascunzi de ea
în adâncurile unei mine
cu brațele rupte
sub greutatea târnăcopului
și chipul înegrit de funingine
fie că ești în culisele unei săli de spectacol
cu brațele încărcate de flori
și chipul aureoleat de luminile scenei
și aplauze
așa că vino
deșartă-ți prinosul de otravă
te ascult
nu te teme pentru mine
știu că detenția de tristețe în organism
e la fel de nocivă
ca detenția de apă
de aceea mi-am dotat organismul
cu o supapă
e în penița dintre degetele mâinii stângi
cea bună
nu te sfii deci
povestește-mi
eu te ascult.
012.315
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adrian rentea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
adrian rentea. “Culegătorul de tristeți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-rentea/poezie/14054765/culegatorul-de-tristetiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Am văzut cum tristețea se plimba prin poem, exhibându-și lacrimile ca pe niște podoabe.