Adrian Munteanu

Ea eram eu mereu alta
Și tu numai Tu până când
Luna-nceta să mai zbată
Tăcerea în norii de plumb.

Am transcris ce mi-a plăcut. Dincolo de acest standard, mă deranjează translarea imaginilor din final spre anodinul cotidian al orelor de sport, chiar dacă asociezi tăcerea din muguri.

Printre-atâtea calități
De Ion puse-n coloană
Sunt și-aceste judecăți
Despre propria-i persoană.

N-a că m-am molipsit și eu. Măcar știu cine e vinovatul.

Mare lucru că te am pe aproape. Luni voi posta noua propunere, noul serial, în jurul orei 12.

Înțeleg și acceept ideea. De mâine scriu Sonetul nr.2

Trebuie să mă revanșez intervenind și eu cu o dedicație. De obicei nu-mi uit datoriile.

Unele dintre vorbele de suflet pentru care aș da multe steluțe.Mulțumiri respectuoase.

Da. Pe față e mai bine. Ceilalți, câți or fi, m-am educat să-i bag cât mai puțin în seamă. Dacă voi mai scrie mult am să-i uit de tot.

Nu contează cum îmi spui ( mai ales că e rost de o petrecere). Contează că ești pe aproape.

Prea frumoase cuvinte pentru un \" cârpaci de vorbe \" .

Înclin să-ți dau dreptate. Și intenția mea era pe aceleași coordonate. Am pus problema, pentru că a venit din partea unui bun prieten acest sfat și am vrut să știu dacă nu este cumva o părere generală. Asta pentru că ceea ce receptăm ar fi bine să se facă întotdeauna cu plăcere.

Privesc și nu mă dumiresc cum am pășit atât de repede cu toții într-un iureș de sentimente, reflexii, îndoieli și speranțe până la această cifră pe care, datorită vouă, celor ce nu m-ați uitat, celor ce au consemnat sau numai au citit în tăcere, tăcerea care-mi este, cum ați sesizat, tare dragă, o parcurg cu emoție și căldura petrecerii noastre comune, prin penumbrele sufletului și ale gândului. Datorită vouă nu simt oboseala și nu m-am oprit în nici o zi din acest \" canon \" autimpus. Îmi duc crucea pe mai departe într-o stare euforică.
Vă mai rog pe toți, dacă veți avea bunăvoința, să-mi spuneți dacă nu ar fi mai bine să postez un sonet la două zile. Am primit un astfel de sfat, stau la îndoială și ultimul lucru pe care mi l-aș dori ar fi să adaug greutăți la povara timpului vostru zilnic. Eu voi scrie în fiecare zi, dar postarea cum ar fi mai bine să o fac : zilnic sau la două zile ?
Voi face cum decideți voi.
Și nu uitați că luni, 28 iunie, încerc să intervin, pe lângă sonet, cu altceva, o surpriză pentru a cărei receptare am deja emoții. Va fi vorba de un serial compus din 40 de episoade, postate câte unul pe săptămână, în fiecare zi de luni. Îl voi trece la Personale și se va numi \" În gulagul românesc \". Mai mult nu spun acum.
Pe curând, dragii mei prieteni, cu alesele mele sentimente de prețuire și cu mulțumiri pentru cuvintele frumoase sau reflexive, pentru încurajări și mărturisita bucurie pe care mi-ați dat-o și pe care o întrețin în suflet, ca să nu se stingă vreodată printr-un gest ce mi-ar frânge speranțele.
Să aveți parte doar de bucuriile fiecărei clipe.

Dragi prieteni,

Mă adresez tuturor cu o rugăminte. Cineva drag mie mi-a sugerat să nu mai introduc câte un sonet în fiecare zi, pentru că mulți se simt sufocați de acest ritm autoimpus. Mai bine ar fi unul la două zile.
Din punctul meu de vedere nu voi dezerta niciodată, nu voi scădea ritmul, cu orice risc. Dacă este vorba de rosturile celorlalți, ale unora ca voi care mă mai vizitează și îmi mai dau curaj, atunci aș vrea să fac cum va fi mai bine pentru voi. Aștept să-mi dați un semn și să-mi spuneți cum credeți că e mai bine să procedez, iar eu voi face după voia majorității.
Cu tot binele și prietenia mea.

Încerc să mă trezesc. Nu prea știu cu ce scop. Sărutul poate va veni la sonetul 100.

Starea care rămâne în sufletul cititorului nu poate fi alta decât dominanta temperamentală a celui care scrie. Intuiția ta e exactă. Chiar mă acuz că dau mai multă căldură decâ trebuie. Cu unele dezavantaje pe care le întâmpin din această cauză. Dar,dacă așa ești, așa rămâi. Poate va fi la fel astăzi, la Sonetul 100 și luni când introduc oricum ceva din categoria \" surprize \".Sper că nu lipsite de semnificație.

Intervenim fiecare cât ne țin baierele timpului. Reântâlnirea nu-și pierde savoarea. Cineva m-a sfătuit să postez câte un sonet la două zile, tocmai pentru că exercit o presiune cam mare asupra celor care ar dori totuși să citească textele mele. Tu cum zici că ar fi mai bine ?

Nu o tulburi. Eventual o potențezi. Ca acum, când ai așternut tăcerea meditației și binelui lăuntric.

Să vedem care va fi distanța în cazul sonetului 100. Numai astăzi nu e mâine.

Violoncelul are sunetul cel mai apropiat de timbrul uman. Conjugarea stărilor poetice cu melodia lui tânguitoare nu poate scoate decât sunete apropiate de sublim.

Ai inventat un alt semn de punctuație : trei puncte. Simbolistica lui schimbă topica stărilor și aduce nota de inedit a unor trăiri izbucnite din gramatică spre ordinea proprie a lucrurilor.

Printr-un circuit sangvin cu sinuozități relevante, m-am trezit și eu, transparent, cu mai puțină iubire vizibilă, dar gata sa dau bunul de tipar al unor sentimente cărora mă străduiesc să le dau un nume.