Adrian Munteanu

Deși nu înțeleg bine de ce, mă execut.

ștefan - bine vezi. Suntem striviți. Chiar și atunci când nu realizăm acest lucru. Eu am încercat să dau nu numai o viziune a prezentului, ci,din păcate, o convingere legată de viitor.
dana - mărturisesc și eu că-mi doresc să nu pătrundă infertilitatea și în cugetul celor care răscolesc prin texte. Deocamdată, cel puțin din acest punct de vedere, semnele sunt încurajatoare.
răzvan - n-avem ce face. Asta e, nu-i așa ?

Cred că adevărații prieteni sunt cunoscători ai limbii române vorbite. În cazul de față, este un exemplu simplu al diferenței între rostire și scriere în limba aceasta în care ne exprimăm. Nimeni, decât în clasa I primară, când învățătoarea buchisește cu țâncii alfabetul, nu rostește \"e\" simplu, ci ca pe un diftong înmuiat, adică \"ie\". Se observă asfel că rima este corectă. Sună așa cum trebuie la rostire și nu numai la o simplă privire superficială pe hârtie.Pe mine e greu să mă prindă cineva cu școlărisme din astea. Am mai spus cuiva că am auz muzical absolut.Altfel nici n-aș îndrăzni să scriu sonete. Cu simțul ăsta trebuie să te naști. Dacă nu-l ai, nu-l vei avea, indiferent ce școală din lume vei termina.
În privința spiritului de observație, nu-mi stă în caracter să întind astfel de capcane. L-am omis, pur și simplu, din grabă, dar,iată, am făcut împlinirea necesară.
Problema semnelor de punctuație este atât de fumată în stilistica actuală, încât nici n-ar mai trebui comentată. Sonetul nu este o specie literară învechită, bună de trecut numai la capitolul \"modă veche\". Dispariția semnelor de punctuație încearcă să demonstreze că sonetul poate sta, foarte bine, alături de noi, la acest început de secol, că el poate împrumuta, atât tematic cât și stilistic, forme care pot să meargă de la postmodernism mai departe. O mai mare libertate de mișcare, de înțelegere și de lărgire a orizontului de perceție cred că ar fi necesară, indiferent de vârsta pe care o aveți. Cu atât mai mult cu cât, lipsa semnelor de punctuație, cel puțin aici, nu crează dificultăți de înțelegere decât celui care nu vrea să aibă și un pic de spirit creator, să fie el însuși cel care își pune semne unde vrea, pauze unde crede de cuviință. Iată ceea ce încerc și eu, ca atâția alții : să fac din cititor un participant activ la procesul de creație și de trăire poetică.

L-ai sesizat, pentru că îl cunoști. E și un remediu.Ca să-l poți depăși prin propriile-ți puteri(sau neputințe). Poezia poate face și astfel de minuni.

Cum să răspund celor care au avut răbdarea și bunăvoința de a-și arunca ochii pe acest sonet, cu nuanțele sale particulare? Doar că atât de bine îmi fac cuvintele voastre.
Observați, spre deosebire de aproape tot ce am postat până acum, că acest text e trimis aproape imediat după conceperea lui : a fost scris ieri, dintr-o suflare, dintr-o revoltă spontană, reală.
Cam tot ce fac eu - dacă fac vreodată ceva bun - se raportează la starea de spirit a momentului în care mă apuc de scris.
Considerați totul ca un gest de prietenie și sinceritate, de a împărtăși cu voi tot ce trăiesc cu adevărat.

inoni - multumesc de bunele intentii. Va veni vremea sa te contactez pentru asta.
dana - să-mi trăiești !
ionuț - și în această haină sunt tot sonete, cu aceeași metrică și respectare a unui ritm interior. Schimbarea de stare, de registru, este legată de realitatăți dureroase din jurul meu pe care le-am expus mai sus.
Lory - m-am liniștiit în legătură cu cartea și mulțumesc pentru gândul bun. E important când vine din partea cuiva care apare pe prrimele pagini ale ziarelor mari.
Florina - un mesaj care mi-a încălzit dimineața. Ajutorul mi l-ai dat deja. Voi face multe azi și voi reuși să fac multe, cu un umăr de prieten pe aproape.
Cu tot dragul

Uita-te pe urmatorul site : www.transplantation.ru
Poate iti este de ajutor. Eu plec spre clinica respectiva in curand.
Alte amanunte la blitzro@yahoo.com
Te astept. Sunt multe de spus.

Există momente, cum este o mare și sfântă sărbătoare creștină, când nu se poate fără rugăciune. Puțini o și scriu. Cineva din Brașov a scris o carte întreagă de rugăciuni, după puterile sale cărturărești și a înveșmântat-o în cea mai frumoasă hârtie cu putință, în cele mai meșteșugite slove desenate, în cele mai costisitoare forme grafice. Un gesst relevant, dar nu cred că acea carte valorează mai mult decât gândul luminos și pios, în același timp, al Mariei noastre, cu o singură rugă înălțată spre Aceea care ne veghează și se roagă pentru noi. Ruga cea simplă e primită cu simplitate și bucurie. Ca cel ce am scris sonete dedicate substanței unor psalmi, știu că o rugăciune nu se scrie oricum. Ca ea să ajungă în cămările sufletului și să zboare spre cer, trebuie să rămână în canoaane prestabilite,dar perfect armonizate sensului și trăirilor interioare.
Este ceea ce ai făcut aici, preluând lexicul tradiției creștine, fără însă a uita să introduci elemente ce țin de particularitatea propriilor tale stări. Și foarte bine e așa.
îți mulțumim pentru gest, pentru clipa de pace și speranță și, personal, pentru gândul tău îndreptat și spre umilele mele suferințe.

lavinia - da, există minunile bunului Dumnezeu, în care cred. Am spus, de nenumărate ori, că el mă conduce în toate. El mi-a pus sonetul în brațe și mă îndeamnă să fac acum ceea ce fac. Și va fi bine și vom trăi.
Dana - dacă anotimpurile nu vor mai vrea să vină, le vom ajuta noi să se întoaarcă la locul lor. Sunt alături de tine și de suferințele trecute. Definitiv.
Costin - a rămas liniștea faptei. Deocamdată în scris n-am puterea să trec peste unele încercări. Sigur că este doar un sumum de trăiri provizorii. Vor veni și zile mai bune.
Cu drag pentru toți.

Târziu, m-am adunat și eu de pe drumurile aste zile , una dintre zilele care se zice ca sunt ale concediului meu, și am rămas surprins că cineva s-a mai gândit la mine.
Vreau să știți că sunt de mare ajutor cuvintele și urările voastre, într-o perioada când, datorită unor nefericite evenimente, sunt dator să lupt, mai mult decât am făcut-o pentru mine până acum. Să lupt pentru aproapele meu. Sunt pe cale de a produce importante evenimente în Brașov, pe care m-am angajat să le fac gratuit și cu toată energia mea, pentru mai binele unei categorii de bolnavi, de regulă lipsiți de speranța supraviețuirii. Am să-mi vând toată munca mea, tot binele pe care l-am adunat în suflet și toată priceprea mea organizatorică, tot timpul disponibil, pentru a pune la punct un șir de evnimente pentru stropul de speranță pe care trebuie să-l mai aibă bolnavii de cancer. Și familia mea este lovită de acest flagel, iar eu nu mai pot îndura ceea ce văd în spitalele noastre de Oncologie : degradarea spaților, oamenii duși cu targa, femeile palide și fără părîn cap, lipsa luminii din priviri, țintuirea pe un pat cu infricoșătoarele și otrăvitoarele citostatice, scaunele cu rotile în care sunt duși alții, sustinerea de brațe, ca sa poata ajunge până la toaleta, lumânarea aprinsă de familie la patul muribunzilor. Zilele mele petrecute în aceste spitale sunt zile în care nu mai sunt bun de nimic și am tot felul de reacții depresive.
Voi face spectacole cu actori importanti care vor veni fara remuneratie, voi da saptamanal recitaluri de sonete, insotit de instrumentisti, solisti de opera,grupruri vocale. Toate gratis pentru noi si cu beneficiile strânse pentru Asociația Bolnavilor de Cancer. La aceste spectacole va putea fi prezent oricând, oricare dintre voi, ca să citească din propria creație, să facă parte din șirul celor care ajută. Și vom învinge. Voi trimite pe cineva până intr-o clinică din Rusia cu care sunt în legătură. Acolo s-au brevetat vaccinuri cu puternic aport imunologic și sunt interzise citostaticele care nu fac decât, eventual, să amâne momentul sfârșitului, dar otrăvesc întregul organism, îl secătuiesc până la dispariția oricărei reacții și produc atingerea iremedială a aripii morții în toate organele. Daca experimentul va reusi, poate multi români aflați în situații similare vor continua să spere și să aibă o șansă reală de vindecare. Poate vom deschide noi drumuri.
Sunt atâtea de spus, atâtea de făcut.
Și voi scrie mereu, cu toate ocupațiile mele. Voi scoate câte un volum in fiecare an, cu orice preț. Uneori va fi plin de obidă, ca in aceste ultime sonete ale mele, în care apar toate scursorile lumii, apare si acest bețiv fără leac din sonetul de azi. Dar eu scriu conform trăirilor mele. Altfel nu pot si nu vreau. Face parte din viața adevărată, aceea care se mișcă prea repede și strâmb în jurul nostru.
Iertați-mă că am bătut câmpii.
Vă mulțumesc tuturor pentru gândul cel bun.
Ãsta este Adrian Munteanu. Un om. Rămâne să spună alții cu ce fel de literă se scrie.
Ne mai auzim. Să dea Dumnezeu să ne auzim cu bine și cu lumina speranței în priviri.
Cu tot dragul

Cam acestea sunt stările mele. De ziua mea de naștere.
Să fiți cu toții sănătoși și mai voioși !

cu atât de mare întârziere am observat acest insert. În iulie am fost la Brașov, dar n-am știut de eveniment. De obicei sunt anunțat pe linie de presă, dar Muzeul de Artă are scăpări în acest sens și cred că, tocmai acum, s-a produs una dintre ele.
Eu am însă convingerea că vor mai fi alte momente de întâlnire.
Așadar, pe curând și felicitări pentru noua izbândă.

Lory - le scriu, le scriu. Nu mă las. Nici nu mi-ai spus dacă ai primit volumul 2.
Alina - las-o așa. E vorba de mamă.Mama ei de treabă !

Nu voi da niciodata bir cu fugitii. Cartile mele vor apare in fiecare an, atat cat voi mai fi viu.
Vreau insa sa-mi fac timp si pentru mine. Ma imprastii prea mult. Și am obosit.
uneori nici nu mai vad rostul atâtor străduințe pentru mai nimic.

Maria - aici, draga și constanta mea prietenă, nu sunt de acord cu tine. Scatologicul e in jurul nostru, lumea noastră s-a umplut de avortoni, cum este cel creionat de mine. E un personaj real, un boschetar găzduit de mine in fundul curții, ca să aiba unde dormi,pe niste jeguri de cârpe luate de pe la gunoaie si pe care, in noptile cu ploaie, il las să doarma în beci. Are 40 de kg, desi e batran si, probabil, intr-o noapte geroasa, il voi gasi înghețat. Dar ai putea spune tu că lumea noastră nu este a unor avortoni, pe jumatate din teritoriul acestei mănaose Românii? Despre ei să nu scriem, sa nu-i vedem, să nu le simțim răsuflarea din creștet și acel scabros
\" ce pula mea!\" rostit la fiecare a doua frază ?
Nu știu dacă si eu nu sunt altceva decat un avorton. Cu ce sunt eu vinovat că am avut o copilărie de rahat, cu tatăl condamnat politic si mama, cu numai patru clase primare, obligată să mă țină în viață lucrând prin spălătorii ? Ce sunt eu vinovat ca n-am moștenit un hectar de pământ sau o viluță proprietate, cu care acum să pot negocia ceva ? Ce suntem noi vinovați că mai trebuie să îndurăm și cancerul soției și repetatele mele ieșiri de prin spital. Mă lupt și uneori nu mai fac față, asta e situația.
Nu cred, de asemenea, tocmai din aceste princină că , așa cum spui \"poezia e starea frumosului din noi, e simplitatea cuvântului scos dintr-o inimă plină de dor, e poate trăirea dincolo de trup…Poezia e ca o prințesă neîntinată, e nardul frumos mirositor, e poate sensibilitatea atingerii doar cu privirea.
Nu mai e așa, Maria. O văd pe propria mea piele. Când scriu frumos și melodios, cum îmi ceri, abia se aduna vreo 25 de vizitări. Cum am postat sonetul cu titlul \"Se crapă fusta, pârâie chiloții\" am sărit ușor de 400. Pentru cine scriem, dacă astea sunt gusturile comune, asta vor oamenii?
Da, e o stare de revoltă, de întoarcere în mine, pentru că ieri a trebuit să iau o decizie importantă care nu se știe dacă nu mă va transforma într-un avorton veritabil, umblând cu mâna întinsă la colț de stradă, ca să mai fac un ban și să-mi pot duce soția, undeva, unde am aflat eu în lume, acolo unde pot să-i mai dau speranțe de viață.
Iată motive care mă vor face să mă retrag cât de curând definitiv de pe site, rămânând cu dragii mei prieteni de oriunde pe care recunosc că mi i-am făcut, dar care, tocmai pentru că sunt buni și adevărați, mă vor căuta oricând.
Ne mai auzim pe căi cunoscute, cu mai multe amănunte,
Cu tot dragul pentru tine.

Andrei - pari să fii la primul meu sonet citit. Poți să dai de pământ cu el, numai să știi că nu o poți face stilistic. In cele peste 440 de sonete nu cred că am o scăpare de ritm și măsură, așadar o deviere stilistică. Trebuie să mă laud că am muzica în sânge, am auz muzical absolut, declarat prin teste și aș putea să dau eu lecții, din acest punct de vedere, altora.
Dana -nu cred că va lipsi și va apare și sperma asta, din motive explicate mai sus.
Anghel -ai perfectă dreptate : pentru defulare și sănătate mintală trebuie să mai scrii și așa ceva. Altfel încep să înebunesc scriind despre flori, trandafiri și sentimente înălțătoare.
Nu mă caracterizează scatologicul. E o refulare și o modalitate de a schimba ceva în exercițiul zilnic.
Subiectele pe care mi le propui sunt de băgat în seamă. Atât cred că am demonstrat până acum, că, după sonetul în haină tradițională, pot să fac ce vreau eu cu această specie literarăși o pot duce unde nici cu gândul nu gândești.
Mulțumesc tuturor celor care au avut \"îndrăzneala\" și bunăvoința să adreseze un cuvânt, în fața unui text care , într-adevăr, nu seamănă cu a lui Adrian Munteanu.

Mulțumesc pentru trecerea și aprecierea înfăptuită tocmai în aceste zile de week-end, când lumea numai poezie nu se gândește să citească.

Un mesaj tonic, pe care nu-l prea merit, pentru că - vezi tu ( iată că anulez formulele reci de politețe și te invit să o faci la fel)- sunt cel care am luat o hotărâre gravă, dacă nu chiar dramatică : pentru a-mi putea duce crucea de truditor zilnic în fața foii de scris, a trebuit să renunț la ceva. Acel ceva este tocmai lectura insistentă a altora, ceea ce, firesc, îmi atrage căutători puțini, pentru că - nu-i așa - fiecare simte nevoia reciprocității. Mai sunt și atâtea alte probleme zilnice, de neamânat. Profesionale sau nu.
Totuși ne vom mai auzi, ne vom mai citi și îți promit că surprize vor fi destule, de tote felurile, dar păstrate în limita firii celei bune a limbii române. Cine o anulează, se anulează pe sine.
Cu drag

Sonetele cu subtitlul DEX sunt mici inovații de-ale mele. După ce am împrăștiat, numai pe acest site, sute de sonete în stil tradițional, așa cum am învățat de la Petrarca, acest tip de sonet preia din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte - de regulă mai rar folosite - în jurul cărora țes ceea ce ele îmi spun cu ajutorul memoriei și experiențelor personale.
îți mulțumesc pentru comentariul serios și cu accente grave. Fiecare scrie potrivit structurii sale interioare. Eu fac acest lucru, mă exprim prin sonet, pentru a aduna niște date esențiale ale ființei mele insuficient exploatate până acum. Nu știu să fac altceva mai bun. E drept că am trecut și trec și prin alte structuri tematice și stilistice. Pentru un om care va scoate un volum de sonete în fiecare an nici nu s-ar putea altfel. S-ar plictisi cititorul și chiar cel ce scrie. Melodicitatea, ritmul specific, n-au însă cum să nu rămână.
Din păcate - după cum vezi - suntem puțini. Abia dacă se adună 30 de vizitări. Când am postat sonetul cu titlul \"Se crapă fusta, pârâie chiloții\" au fost peste 400.
Asta nu mă dezarmează. Voi scrie în continuare, voi scoate cărți în continuare. Unele nume sonore au început deja să remarce munca mea.
Și viitorul va alege sau - așa cum frumos spuneai - \"improbabil că cineva o sa supravietuiasca in poezie fara
a urca in/la mestesugul de a cerne cuvintele.. subtirimea si
puterea de a le inchide in ritm...in rime...\"
Cu drag

Mă abat tot mai des, în ultima perioadă, de la sonetul strict tradițional. Vezi și tu că, de fapt, totul începe să aibă o anvergură cararghios de mică, de săracă.
Maniera antisonetului, prospectată parțial în volumul 2, va continua, când și când, dar trebuie să-ți spun că am trecut la forme mai agresive, tematic și stilistic.Chiar unele șocante și pentru mine.
Vei vedea. Eu numai te-am prevenit.Sau poate am vrut să-ți păstrez curiozitatea. La urma urmei nu trebuie să se plictisească nici cititorii și nici cel care mai are tăria să măzgălească ceva pe o hârtie.
Cu drag

îmi cer iertare pentru întârziere. Probleme de sănătate.
este un unghi tematic la care mă întorc, e drept mai rar, dar ca să-mi dovedesc de unde s-a început totul.
Vor fi și multe alte maniere de a pune sonetul în pagină.
Așadar pe curând