Adrian Munteanu

Mă întorsei și eu de pe alte meleaguri. Dar zău că nu sunt mai frumoase decât acelea în care bântuie poeți vorbind câte în lună și în stelele unor zile calde de vară de pe la noi. Plus spusul nespus și nereținut de imagini, dar păstrat acolo unde trebuie, în adânc.

Un poem al necomunicării, al percepțiilor întârziate care are capacitatea de a-și extinde valențele emoționale și relaționale dincolo de foșnetul florilor de salcâm căzute pe trotuar, spre rezonanțe general umane, într-un spațiu care se recompune acum tocmai pe aceste coordonate ale înstrăinării.
Cu prietenie

Muțumesc pentru urare, chiar dacă pentru mine vine cam târziu, în sensul că - Doamne, nu-mi vine să cred ! - voi număra deja, în curând, cinci volume de sonete.

A fugi de criză într-un mod erotic. E o găselniță care merită consemnată și care are efectiv darul de a deturna atenția de la o falsă gravitate socială. Astfel, menirea epigramei se împlinește.

După adânci căutări interioare, din momentul în care am ales această formă de exprimare, chiar cu obstinația pe care mi-o reproșează unii, am făcut-o înțelegând că fiecare are un anume traseu în viață pe care, dacă și l-a intuit, nu-i mai rămâne decât să calce cu încredere, cu spor, cu pasiune și cu speranță. Îți mulțumesc, draga , buna și nedezmințita mea prietenă de aventuri literare, dacă ai desprins toate acestea. Ești dintre aceia, foarte puțini, care cunosc amănuntele traseelor noastre și care poți să-mi dai, în mod real, curajul de a merge mai departe.

Așadar ne întâlnim pretutindeni. Și oriunde păstrăm speranța.

Și eu trebuie să remarc eleganța, de această dată a comentatorului, care face o generoasă incursiune prin rosturile sonetului, așa cum poate chiar autorul și-ar dori să se observe ca finalități ideatice și stilistice. E un model de aplecare asupra poeziei așa cum ți-ai dori mereu să se întâmple, într-un spațiu în care bătăliile la baionetă, cu mijloace josnice și intenții distructive de dragul polemicii fără substanță se produc prea adesea, ajungând să-ți fure până și plăcerea scrisului.

Mulțumesc pentru gâdul bun, dragii mei și felicitări celor ce au contribuit la realizarea unei întâlniri unice. Cum vedeți, eu exist și am traversat cu bine șocul întâlnirii cu moartea. Operația mi se pare, de acum, floare la ureche,din moment ce mi-a fost lasata, printr-un miracol, viata.
La viitoarea întâlnire nu scăpați de mine. Să ne reîntâlnim cu drag și prietenie.

Angela - cred că străduințele au și rostul de ne apropia, noi cei răspândiți prin lume, dar care nu uităm rosturile începuturilor și spațiului liric comun.
Acum te voi simți în sală și zău că voi fi mai tânăr. Asta e bine, ca să mai avem putere pentru noi încercări. Și pentru speranța că, până la urmă, or exista și momentele de grație ale revederilor față în față.

Marius - pentru că ai fost prima dată, trag nădejde că vei mai fi printre cei ce vom \"suferi\" împreună. Să-mi dai un semn.

Tu știi, Maria, că vei fi întotdeauna în sală. Gândurile tale fac bine sufletului.

Ne vom gasi cu totii la timpul potrivit

Aha, am înțeles. Deliberarea era deliberată.
Acum chiar că am amuțit. Doar un gest. Ceva ca o reverență.

Să nu cumva să spui că nu sunt semne în toate!
Abia am intrat și eu, după ceva timp- poate luni- căutând pagina unei alte aniversări, și peste ce dau ? Peste alt semn de prietenie pe care nici nu-l pot descrie, cu uimirea așternută pe chip de atâta căldură pe care o simți izvorând dinspre celălalt.
E un semn, întotdeauna binefăcător și vestitor cel ce vine dinspre tine și pe care Cel de Sus m-a tras de mânecă să-l citesc, ca să fie seara trecerii peste ani neașteptat și poate nemeritat de bogată.
Te-ai oprit la cifra trei, acest magic la care mă gândeam și în cazul celeilalte aniversări citite azi pe site. Ai ignorat, deliberat, desigur, apariția celui de-al patrulea volum de sonete. Poate pentru că el ar putea să așeze semnul revenirii la vechile și blândele tipare, peste neliniștile pe care cu acuitate le-ai intuit. Ai vrut să mă îndemni, și dincolo de cuvinte, să nu ignor valoarea semnelor și vitalitatea lor, să cred în puterea vindecătoare a celor ce mă înconjoară, a glasurilor care mi-au ordonat devenirea ultimei perioade de viață.
Am să te ascult, negreșit. Și am să cultiv, cu patos, ceea ce poate însemna scrijelitura mea pe coarda vremii și vremurilor. În pofida potrivniciilor, cam mari pentru sensibilitățile noastre.
La Mulți Ani, draga mea soră de suferință și speranță! Să fie și anul care vine, unul cu bucurii și IUBIRE !
Mulțumirile plecate ale brașoveanului care te așteaptă să te întorci în patria începuturilor noastre.

Desigur că despre acest dublu eveniment va trebui să scriem. Și să punem poze. Mulțumiri celor care au susținut, prin cuvinte, gânduri și prezență, efortul de până acum al organizatorilor. Considerați că spectacolul de la București, cu atâți poeți buni, cu muzică de o calitate neîndoielnică, cu nume grele pe afiș, este darul nostru, al tuturor celor implicați în program, de Moș Nicolae. Nu uitați că El își pune darurile numai acolo unde omul îi face loc : în încălțări sau în inimă.
Vă așteptăm cu drag

Brașoveni, nu uitați : numai astăzi nu e mâine.
O asemenea desfășurare de forțe artistice se vede mai rar.

Laureații acestei prime ediții a Concursului sunt următorii :



MARELE PREMIU ( volum de debut) : George Alexandru Serediuc (Ipotești)

Premiul I : Alexandra Emilia Bucur ( București)

Premiul special al juriului : Ana Maria Susan ( Rășinari)

Premiul II : Andrei Adam Dosa ( Brașov)

Premiul III : Daniela Claudia Anghel ( Caracal)

Mentiune : Doru Emanuel Iconar ( Cluj-Napoca)

Nu stiu ce se intampla. Daca poti, introdu tu afisul. Ti-l trimit pe email.
Multam si te astept.

Nu, nu e târziu. Abia s-a consumat primul moment, iar astăzi am recitalul de muzică și poezie. Chiar nemărturisit, știu că un gând prietenesc rămâne și lucrează la Iași.

Acum văd și un Liviu Nanu profund

Florian – m-oi strădui să găsesc bucuria asta și cred că e un semn, pe undeva, pe la colț de veac.
Anni – în Brașov rămân locurile cunoscute pentru tine și pentru Mara. Fie la evenimente, fie când se mai liniștesc apele și nu uităm de noi.
Maria – a măsurat vreodată cineva care e prețul prieteniei profunde, nesofisticate, al gândului bun, aprecierii sincere, încrederii care ți se dă și atunci când n-o meriți, gândului bun, sfatului prețios, de om întotdeauna matur, brațului întins la nevoie ?
Astea sunt cele cu care rămân, după atâta trudă pe acest site. Atribute scormonite prin cenușa nepăsării care domină și în care se ascund perle dezghiocate din trupul crud și deoseori insensibil al cochiliei ce n-a învățat încă noțiunea de emoție. Dacă n-am plecat de pe aici e pentru că există astfel de perle, cu atât mai prețioase cu cât poți să le numeri pe degete.
Pentru astea toate rămân dator peste ani.
Adrian – știu eu dacă am găsit în carte cuvintele potrivite ? Deocamdată păstrez uimirea în fața sclipirii de geniu a Danei, știind că ai simțit și tu la fel. Ai răbdare și citește textul de pe aceeași copertă – dacă e lizibil. Nu-i așa că ambele, cuvântul și imaginea, au un zbor comun ?
Marina – sper și eu că dinspre parte francezilor vine o adiere de încurajare și prețioasă adăstare.
Liviu – mai e puțin și îți spun cum a fost, pentru că, știi, încă n-am ajuns acolo, mai e o săptămână.
Noemi – casa te așteaptă mereu acasă. În vreme de pace sau de război interior. Oricând va fi, dă-mi un semn, să bem măcar o cafea împreună.
Ecaterina – știi cum e cu depărtările ? Nici nu există, dacă te apropii cu gândul. Hai că deja simt căldura dinspre Chișinău.
Anni din nou – frumos spus. Prea frumos și cald.