Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

De sub tălpile sandalelor scofâlcite

1 min lectură·
Mediu
Seara, în plimbările noastre, târziu,
Călcam florile salcâmilor
Adormite pe trotuar.
Era ca un covor țărănesc
Pe alb, verde și cenușiu.
Plânsetul de sub tălpile sandalelor scofâlcite,
Doar tu-l auzeai:
„Om bun, om bun, un strop de milă!”
„Aiurea!” ți-am zis,
Surd ca un nor în noiembrie,
Cărăuș ploilor, doar,
Fără fulgere, fără tunete, nesimțitor.
După ce ai plecat
Fără să-mi spui măcar un cuvânt,
Parcă simțeam și eu
De sub tălpile sandalelor scofâlcite,
Dinspre pământ,
Un geamăt viu.
Am alergat după tine.
„Simt, simt, stai să-ți spun!”
Era prea târziu.
Dan David, Los Angeles, Nov.-30-2006
012.419
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
96
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

dan david. “De sub tălpile sandalelor scofâlcite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-david/poezie/13891957/de-sub-talpile-sandalelor-scofalcite

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Un poem al necomunicării, al percepțiilor întârziate care are capacitatea de a-și extinde valențele emoționale și relaționale dincolo de foșnetul florilor de salcâm căzute pe trotuar, spre rezonanțe general umane, într-un spațiu care se recompune acum tocmai pe aceste coordonate ale înstrăinării.
Cu prietenie
0