Poezie
Un cărucior, o targă, flori uscate
Sonet 515
1 min lectură·
Mediu
un cărucior o targă flori uscate
dintr-un mănunchi ce-a otrăvit buchetul
priviri de ceară întregesc banchetul
secatelor miresme de agate
peste culori s-a așternut apretul
și-n sala lungă vaierul se zbate
punând poveri și silnice lăcate
peste dorinți ce și-au pierdut antetul
în stânga-n dreapta hăuri stau la pândă
și rând pe rând câte un trup e tras
nu cer ofrande nu pretind dobândă
și-n locul lor se-așează cu impas
o altă viață începând să-și vândă
răsuflul greu din carnea de pripas
20 septembrie 2006
Institutul Oncologic
023.083
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Un cărucior, o targă, flori uscate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/229926/un-carucior-o-targa-flori-uscateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMPăi da, e necesară încurajarea. Peste toate rămâne cuvântul.
0
Stare pe care o trăiește poetul văzând toate acestea desfășurându-se în fața ochilor, momentele acestea le-ai redat cu atâta naturalețe, exact așa cum le trăiești, e un conglomerat de cuvinte, care doar dacă ar fi așa aruncate pe o foie de hârtie fără să știi conținutul, privindu-le deja simți nu numai conținutul dar și mesajul: cărucior, targă, ceară, hăuri, pândă, trup, ofrande, răsuflu… și nu uita că o marie poate simții cât toții mulți alții la un loc… crezi că cineva își gândește viața înainte de a o avea? Nu! La venirea noastră aici, atunci când am fost însemnați cu pecetea Darurilor… ni s-au pus acolo talanții… ce facem cu ei? Nu te mai întreba ce se va întâmpla, ci doar ce dorești tu acum să faci…