Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
@adrian-munteanu
Poezie

Centrul Cultural Reduta - 2

Ciclul \"Sonetele Brașovului\" Sonet 600

1 min lectură·
Mediu
maestrului Ovidiu Iuliu Moldovan,
plecat să recite îngerilor
Aveau să vină Poldi și Tamara,
Ștefan Iordache, Iuliu și cu Vali.
Se despicau în ziduri ample falii,
Se-nfiora de nerăbdare scara.
Căram emoții-n duh precum hamalii,
Dar pregătisem cât mai bine seara
Ce-avea s-așeze în priviri povara.
Se prelingea lumina în vitralii.
Pe scenă glasuri ce-au supus o lume,
Figuri de sfinți și în cuvânt martiri
De pus în rama vremii și-n albume.
Dovezi fierbinți de nebunești iubiri.
Rămân în carnea mea vibrări postume,
Peceți de foc, ne-nfrânte amintiri.
16 august 2007
023.172
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
91
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Centrul Cultural Reduta - 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1773392/centrul-cultural-reduta-2

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc✓
Uite vezi, artistul din tine, cel ce a jucat nu numai cu sufletul, dar și cu întreaga ființă atât rolul vieții lui, dar și rolul altor personaje, vibrează și ne face și pe noi să virbăm atunci când unul dintre noi pleacă. Cuvintele sonetului de astăzi capătă o formidabilă forță evocativă și sugestivă. Ele, cuvintele, cuprind un mod de a vedea lucrurile în starea trăirilor lor. Aici ne pui în față, nu numai a ochiului, dar și a inimii realitatea concretă a gândirii poetice.

Realizîri deosebite:

Căram emoții-n duh precum hamalii,
Se prelingea lumina în vitralii.

Rămân în carnea mea vibrări postume,
Peceți de foc, ne-nfrânte amintiri.
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu✓
Nu întâmplătoare e dedicația de astăzi. Și cum s-a nimerit ea la ceas rotund. Ovididu Iuliu Moldovan a fost de două ori la Brașov, la invitația mea, cu două recitaluri superbe, într-o manifestare pe care eu o organizam prin anii 1985. Odată a venit cu regretata și draga mea Leopoldina Bălănuță, a doua oară cu Valeria Seciu. Au fost în casa mea, am respirat cu ei alături emoțiile în culise. I-am văzut statura de artist și om. Și acum mi-e dor de ei. Iar unii dintre ei, cam nestatornici din fire, s-au dus să dea spectacol și pe la case mai mari și mai înalte. În jurul nostru moartea ne lasă tot mai săraci.
0