Poezie
Roibu-nserării zvârle-n colb copita
Sonet 399
1 min lectură·
Mediu
Roibu-nserării zvârle-n colb copita
Coclite frunze cad pe crupa-n spume.
Un nechezat prelung alungă brume
Spre ceața văii ce-și agită sita.
Întins galop strivea tăceri postume
Sub reavăn mușchi acoperind smerita
Șoaptă din preajmă. Scormone termita
În umbra clipei ce-a pornit spre lume.
Opresc un strigăt nesupus în fașă.
Îți pun căpăstru rătăciți drumeți,
Dar tu te smulgi din mâna lor, abrașă
Și muști zăbala, spargi opaci pereți,
Fecundă iapă, zână nărăvașă,
Noapte de jad, născând în dimineți.
29 noiembrie 2005
023.449
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Roibu-nserării zvârle-n colb copita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/172639/roibu-nserarii-zvarle-n-colb-copitaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Semn de semn. Cu noaptea mereu în urmă.
0

Ca o ninsoare prelung alungă, mireasma
Dintre flori și fluturi spre ceața văii,
În umbra clipei un suflet zăvorât în trup!
Ia acest \"comentariu\" drept gând al acestei zile! Am vrut doar să las semn