În clopotul prea dens ca să îngâne

Clopotul nopții e cel ce ne prinde în trecerea de dincolo a zilei, e sunetul care ne duce uneori dincolo de noi, e poate momentul acela când doar sunetul ne mai trezește la viață. Un sonet plin de tristețe sunt multe sintagme care mă duc cu gândul la acea tristețe care se instalează uneori fără vrerea noastră. Silaba caută tăcută, nădejdea cade mută, colbul vorbei rămâne neatins…și totuși tu ai găsit modul de a ne împărtăși această stare într-un mod în care doar tu știi a-l spune.

Tăcerea este, paradoxal, extrem de productivă și sugestivă pentru inventarul poetic. Mă bucur că s-a simțit acest lucru și că am izbutit să o fac să cînte. Numai te rog șterge o steluță că e împotriva regulamentului și ne bate stăpînirea.

un sonet melancolic, nu trist, care mie imi aduce aminte ca suntem oameni, imi aminteste de conditia umana.
\"n sterpul glod nădejdea cade mută
Și colbul vorbei neatins rămâne.\"

prezenta pozei este simplu de explicat: reprezinta nastere, evolutie, sfarsit, nastere, evolutie, sfarsit, o coloana infinita, dar acelasi principiu ramane prezent. Cred ca Brancusi a reusit, fara cuvinte, sa expuna intreaga existenta umana intr-o creatie extraordinar de simpla, cum e
de altfel si conditia noastra de muritor.
a, domnule munteanu, sa nu uit.. clopotul nu va \"îngâna\", nu aici, fiecare sunet e diferit, singurul sunet care il imita e ecoul acestuia...
cu respect

A doua steluță nu-mi aparține, la început nu era nici una apoi au aparut la dublu, vina nu cred că îmi aparține, rog un editor să șteargă unul din comentarii. Mulțumesc!

E tare frumos si suna tare bine.un fel de melancolie inteleapta, stiu si eu, ceva blajin.vorba lui sadoveanu ? povestea de la gura sobei?

Laurențiu - în această evoluție și finalitate a condiției umane căreia ne subsumăm se înscrie fiecare dintre gesturile noastre, poetice în cazul de la care plecăm. Nu am ambiția de a încerca mereu se concertez acordurile multiple pe care vremea și vremurile ni le sugerează. Încerc deseori doar să surprind și să concretizez un zvon măcar din multele existente. Imaginea este cu adevărat sugestivă, pentru că, acum îmi dau seama, ea vorbește și despre condiția creatorului în sine, o rotiță din acest carusel al trăirilor.
Cu drag

Eu am venit in mare graba, am furat un vers si l-am ascuns intr-o sareta:)
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/166437/index.html
Revin in TIMPU(ti)L:)

luana - de ce să nu fie interesantă această asociere. E vorba de o blândețe cu nuanțe românești.
mihaela - mulțumesc pentru semnal. Am trecut și eu cu plăcere pe acolo, iar apropierea nu e deloc întâmplătoare.