Ciudat suna trecutul cu sunete de viitor… Ce ciudat… Ce zgomote stranii imi izbesc realitatea in visare… Ce ciudat sa te intalnesti cu tine insuti si sa nu te gasesc acum cand am mai multa nevoie de
Cum sa ridici cuvinte atunci cand motivele sfarsesc in cenusa cotidianului? Cum sa cauti intre litere ceea ce vrei sau ceea ce doresti? Crezi ca mainele te ajuta cumva sa aduni intre degete
Cat de mult m-ai iubit? Mai tii minte? Mai stii cat ai suferit? Incearca sa-ti amintesti daca ai plans vreodata… Crezi ca trecutul se joaca cu tine si ascunde in cimitirul secundelor moarte ceea ce
Mă simt atât de departe de tine, acum când amintirea secundelor in care te-am vazut mă sufocă in dorinta. Imi fortez memoria sa te ingroape in cotidian trecut, pestilential…Nu pot sa scap insa din
Privesc nonsalant cum realitatea se scurge fara cusur... Atat de limpede atat de firesc... de real... si, ma intreb uneori, ce caut eu in acest carusel al firescului, al rutinei, al memoriei de maine
