... și atunci am dorit să sufoc în plămâni crispați de viață tot aerul ce ți-a trădat speranța umbrei ce o doreai uitată pe un pământ pribeag, sărac în iluzii de viitor.
Pleoapele strânse la refuz
Nu mi-am imaginat vreodată că umbra ta prabușită involuntar peste inima mea poate ridica tsunami prin vene prea rigide pentru astfel de sentimente, că îmi strivește stomacul sub taifun furibund
Îmi amintesc...
Îmi amintesc atât de clar cum ardeau cuvintele a dorință, a jertfă.
Resimt...
Resimt și acum dogoarea liniștii ce îmi usca lacrimile pe care le credeam a fi doar
Ce zi… ce dimineață… fără unduirea aerului?din cameră, în urma ta… ce dimineață, în care mirosul tău pe pernă încerc să mi-l aduc aminte… ce dimineață… în care nu te văd… unduind, mirosind…
Ce
De ce îmi ascult muzica departe de tine, de ceea ce însemna cândva portativul existenței comune imaginat de tine… Cum pot să înțeleg optimile părăsite de paralelismul prezenței tale… Cum crezi
Imi aduc aminte cum imbatraneam candva…in ziua de maine… Imi place sa imi sterg de praf secundele uscate de pe panze vechi, atat de vechi incat tu nu ti le-ai imaginat vreodata… Imi place sa stau in
Îmi amintesc gustul cald al buzelor tale cum mă intorcea în speranță… Îmi imaginez că mâine este mai aproape decât ieri… Îmi doresc să pot spera în ieri mai mult decât în mâine…
Mă regăsești
Ce doresc… ce imi pot oferi… Ce altceva decat rutina viitorului…
Ma poti ajuta cu ceva? Ma poti trimite intre secunde trecute ce poarta intre palme aripi de viitor? Dar…dar ma mai cunosti?... Ce
Te rog să mă oprești! Desprinde-te din tăcere și cristalizează-mi visele în trecut, folosește cuvinte! Lasă liniștea să se disipe asemeni timpului în care te doresc, cu forme de uitare, cu umbre
Uneori mă bucur de bucuria mea… Îmi zâmbesc cu atâta căldură încât îmi doresc să se bucure și altcineva de toată dragostea pe care pot atunci să o dăruiesc.
Sunt însă copleșit de amintirile
Nu neg că am palmele pătate de cenușa trecutului... un numitor comun pe care l-am folosit în scopul meschin de a dezmorți un prezent înghețat nefiresc în soare rece de aprilie.
Nu încerc
Dacă ai ști că există zile în care soarele încearcă să-mi zâmbească… Dacă ai crede că nu este totul pierdut… sau că ai putea avea totul, dacă te-ai vedea în plenitudinea frumuseții tale… atunci ai
Ce parfum vechi simt acum…ce tăcere comună înecată în prezent…să fie oare?...să... să fii tu?…să fii..
Să fii…mâinile tale…atât de calde, atât de clare în atingeri,… atât de
... calc cu atâta teamă, încât îmi implor umbra pașilor să păteze a tacere pământul.
... îmi este teamă să respir ca nu cumva lumina ce îți mângâie trupul să fie sfâșiată de dorința mea vulgară de a
Și dacă tu ești, prea bună zeiță, și din tăcerea fluidă a adorației te desprinzi cu tunete de marmură spartă, rogu-te îmi lasă fruntea nedemnă în pământ să stea.
Și nu îmi cere, prea
Sau ce pot aduna între litere fade sub semnul dăruirii… sau ce pot scheletiza între sunete uscate pe hârtie, sub semnul mut al admirației…nu pot să-mi închipui că tot ceea ce însemna trecut acum
Mă întreb uneori dacă mai ții minte ce vorbeam într-un trecut comun… Mă știi? Mă cunoști? Crezi că departe de ceea ce ai în cotidianul firesc, mă mai poți gazdui în memoria zilei de mâine?
Și
Cat de mult m-ai iubit? Mai tii minte? Mai stii cat ai suferit? Incearca sa-ti amintesti daca ai plans vreodata… Crezi ca trecutul se joaca cu tine si ascunde in cimitirul secundelor moarte ceea ce
Despic aerul cu fața uscată de vânt și las nebunia furtunii să îmi urle dezlănțuită în universul limitat al cutiei craniene.
\"Crezi că dacă ar ninge s-ar schimba ceva?\"
Trebuie sa
Raman in continuare, dupa atat timp, fascinat si fara replica, atunci cand literele negre pateaza ecranul mut de sticla calda dar, anorganica, din fata mea. Miracolul electric este cu atat mai mult
Ma intreb daca ai un rost… Ma intreb daca stii ca existi… Uneori ma intreb daca vreau sa existi. Te privesc cu ochii ce cred ca amalgamul de culori e indicatorul universal al linistii si al
Crezi că m-ai auzit, că știi ce înseamnă vuietul amintirilor ce se dizolvă în clipe rutinate de mine, de tine…
Crezi că știi ce pot să spun în serile în care te privesc, crezi că știi cât de
Și te întreb: \"De ce încerc să te iubesc?\"
M-ai privi cu ochi goi, lipsiți de orice urmă de tact, și ai dori să clipești, să ștergi imaginea mea...să mă ignori.
Atunci ai înțelege
Aș fi vrut să auzi fiecare pas de al tau. Aș fi vrut să auzi acel metronom organic, acel tact metalic cum descărna viitorul din mine în ritmul impasibil al depărtării.
Te imploram cu ochi
