De ce îmi ascult muzica departe de tine, de ceea ce însemna cândva portativul existenței comune imaginat de tine… Cum pot să înțeleg optimile părăsite de paralelismul prezenței tale… Cum crezi
Mă întreb uneori dacă mai ții minte ce vorbeam într-un trecut comun… Mă știi? Mă cunoști? Crezi că departe de ceea ce ai în cotidianul firesc, mă mai poți gazdui în memoria zilei de mâine?
Și
Sau ce pot aduna între litere fade sub semnul dăruirii… sau ce pot scheletiza între sunete uscate pe hârtie, sub semnul mut al admirației…nu pot să-mi închipui că tot ceea ce însemna trecut acum
Văd pânzele corabiei întinse la maxim... aud parâme vechi, măcinate sărat de trecere prin timp, cum șoptesc a neputință, însă eu sper.
Privesc vele curbate cum smulg deznădejdei insula de
Tu, femeie reală, sunt curios să aud ce ți-ai spune dacă ai întâlni-o pe cea ce ai rămas în sufletul meu.
Sunt curios să văd câte cuvinte vei folosi să îți justifici absența.
Dar cel mai mult vreau
... calc cu atâta teamă, încât îmi implor umbra pașilor să păteze a tacere pământul.
... îmi este teamă să respir ca nu cumva lumina ce îți mângâie trupul să fie sfâșiată de dorința mea vulgară de a
Îmi amintesc...
Îmi amintesc atât de clar cum ardeau cuvintele a dorință, a jertfă.
Resimt...
Resimt și acum dogoarea liniștii ce îmi usca lacrimile pe care le credeam a fi doar
Nu mi-am imaginat vreodată că umbra ta prabușită involuntar peste inima mea poate ridica tsunami prin vene prea rigide pentru astfel de sentimente, că îmi strivește stomacul sub taifun furibund
Crezi că m-ai auzit, că știi ce înseamnă vuietul amintirilor ce se dizolvă în clipe rutinate de mine, de tine…
Crezi că știi ce pot să spun în serile în care te privesc, crezi că știi cât de
Pasiune electronică îmi încânta mâna străină, literele fade nu se mai regăsesc în ceea ce cerneala ascundea sub tăcere uscata… ceva ce cândva însemna iubire. Mă regăsesc intre litere străine
Stau cu urechea lipită de asfaltul rece. Îmi doresc sa fiu atât de puternic încât să imi pot opri bătăile inimii pentru a-ți mai auzi o dată pașii. Mă întreb dacă pământul te mai are în memoria
Ce copii am fost cândva… Ce copii… Privesc la tot ceea ce a trecut pe lângă mine și îmi spun că am dreptul să cred că trecutul mi-a aparținut la un moment dat… Ce copil … Ce copil continui să
Ce zi… ce dimineață… fără unduirea aerului?din cameră, în urma ta… ce dimineață, în care mirosul tău pe pernă încerc să mi-l aduc aminte… ce dimineață… în care nu te văd… unduind, mirosind…
Ce
Râd cu hohote ce îmi zdruncină pieptul a moarte ilară… Râd nebun când privesc în dorințele mele doar trecut… Râd, privind viitorul întors cu 180 de grade, la ziua de mâine…
Râd când mă
Imi privesc mainile inerte si nu pot sa cred ca, atunci, de mult, au avut privilegiul sa te atinga… Le admir inmarmurit in uimire si parca nu mi le pot atinge… sunt tributar misterului pe care l-au
Imi aduc aminte cum imbatraneam candva…in ziua de maine… Imi place sa imi sterg de praf secundele uscate de pe panze vechi, atat de vechi incat tu nu ti le-ai imaginat vreodata… Imi place sa stau in
Neputincios, imi ridic ochii spre plumbul inaltului, simtindu-i greutatea ce-mi apasa privirile. Te ascunzi sub perdeaua fulgilor de zapada refuzandu-i, parca, luminii dreptul de a ajunge la mine.
Ce doresc… ce imi pot oferi… Ce altceva decat rutina viitorului…
Ma poti ajuta cu ceva? Ma poti trimite intre secunde trecute ce poarta intre palme aripi de viitor? Dar…dar ma mai cunosti?... Ce
Ma intreb daca ai un rost… Ma intreb daca stii ca existi… Uneori ma intreb daca vreau sa existi. Te privesc cu ochii ce cred ca amalgamul de culori e indicatorul universal al linistii si al
Raman in continuare, dupa atat timp, fascinat si fara replica, atunci cand literele negre pateaza ecranul mut de sticla calda dar, anorganica, din fata mea. Miracolul electric este cu atat mai mult
Ce departe sunt de florile de tei…Ce departe de ceea ce candva imi spuneai ca are menirea se ne aduca aminte de noi doi atunci cand suntem…departe?
Suntem atat de departe unul de celalalt asa cum
Ce poti sa oferi? Ce imi dai prin tacerea tipata pe care o asterni intre noi? Te intreb cu buze uscate, cu umbre celulotice pe spatele cuvintelor, sa vad cu ochi disperati cum lumina trupului tau are
Ma regasesc inotand in noaptea lichida a viitorului…Imi simt mainile incretite, picioarele amortite au tendinta de a ceda si se scufunda usor in uitarea fluida ce se intinde in urma mea. Te caut
Calc aritmic pe solul ferm ce se zbate a siguranta sub calcaiu-mi sovaietor. Privesc umbre tacute cum se chinuie sa lupte cu lumina intr-o nebunie incerta de maine sau de azi, a unei iluzorii
