Cosmar

Mă simt atât de departe de tine, acum când amintirea secundelor in care te-am vazut mă sufocă in dorinta. Imi fortez memoria sa te ingroape in cotidian trecut, pestilential…Nu pot sa scap insa din vartejul secundelor moarte ce explodeaza inexplicabil sub forma lui mâine. Lumina gri ce razbate de dincolo de azi respira rece, morbid… Refuz sa cred ca tot ce insemni pentru mine se sfârșește patetic intr-o clipa amorfă a uitarii, refuz sa ma trezesc, si pornesc in viitorul limitat al cosmarului, stăpânit de indiferența morții.