adrian grauenfels

mie imi place palaria ta de jokeu literar si natasa care incepe tot cu F daca stai sa cercetezi agonia, dar nu ele fetele te-au inundat ci invers, e un fel de refugiu in podul cu ecrane dulci, cu fiare mici si butoane colorate cu care apesi niste pixeli, niste furnici de apa care iti cara constiinta de colo colo dar nimeni nu rade e chiar tragica singuratatea asta in fata sticlei de bere goala, nud.

am dat bacsis
am cerut plata si calul sa fie insauat pentru parada
ma gandeam:
sa te trezesti fara motiv in lacrimi explicite
sa incaleci o iapa tanara in vis
ce lux mi se pare croaziera aceia in care ne-au gasit ascunsi in dulapuri
beti morti, cu penele roase pina la capatul os
erai atat de frumoasa in bratele capitanului
aveai chipiu cu buline rosii viagere dezordonate de iubiri iubiri mediocre tinute semn de carte

La Avignon vara se joaca uneori scurte piese Artaud. Din pacate a fost uitat si rar se mai pune in scena . Ca si Pirandello, Ionesco, Panzini si multi altii. Despre verbul a fi, o remarca : \"A fi\" nu exista in ebraica. E logic, cel care vorbeste exista, traieste, deci la ce bun sa zica eu sunt? Ebraica fiind mai curand un cod se evita risipa de informatie. Textul despre Artaud e interesant, multumiri .

Carmen am transmis la toti solidaritatea ta. Multumim și punem de o cafea. Sper sa ne auzim dupa razboi, la șase.

Ma faci de rusine cum
ma gasesti mereu la gaura cheii tale
incercand sperakle si chei franceze
drumul spre inima ta blocat de starvuri si fosile
ai lasat oglinda mazgalita cu ruj abrupt
frigiderul gol de pasiuni imbuteliate, rupt
toate expirate ca o migrena ce nu trece
Fidel e bolnav iti zic , cam de pe data de zece
Cuba tremura pt tine
Tutunul havanelor fum se face
nimic nu te multumeste pe glob
nici discutia cu un preot baroc ce te place
nici muraturile rontaite seara pe terasa zob
nu-s destui meteori la vestul de sud te plangi
mi s-au terminat demachiantele te lamentezi
tu de ce stai aici in vale
ca o armura medievala
cu gauri in zale?
IMPLORARE 10:
du-te la ostire !
pentru mine mori
si-ti voi face-n graba
3 copii din flori...

La British Museum este expusa o mumie celebra de 2500 de ani care produce uneori muci fara explicatie. Cercetatori din toata lumea pandesc fenomenul cu fireasca mirare iar savantul chinez Muci-in-Ciai doarme pe un patut pliant langa exponat ca sa fie primul la colectat. Si el e de parere ca mucii de azi nu fac 2 bani.

te gust, te gust- ce prolific- ar zice un profesor de litere sau de bucatarie toscana unde intre sarat si dulce se pune un pic de lamaie ca sa insele simturile poetului. Ioana tu esti pe toate canalele, pe toate antenele, nici nu ma mira ca nu mai avem ce spune, ai luat microfonul si scena e ta. De aceia ma gust, am fum intre dinti, gasesc schije in par, cred ca nu exist, continua tu...

daca nu-l iei tu il iau eu. Ii fac pantofii si-l duc sa vada marea intre insule. Platesc chiria lui Peia. Carmen face deja clasificari si statistici. Avere nu pot sa va las dar am o lista de proiecte neterminate. O idee este infintarea unui site liber, fara cenzura. Cine are curaj? revin cu amanunte.

ba au fost perioade linistite. S-a demonstrat ca imperiul Roman a avut cam 80 de ani fara conflicte, se pare ca atunci oamenii erau fericiti. Si la Kyoto, pe la 1600 la curtea shogunului era bunastare, toti se ocupau cu poezie si barfe inocente. Cat despre razboaiele moderne-ne zice fizica : un sistem in echilibru nu evolueaza. E nevoie de ele ca sa inaintam. Intrebarea e, unde?

4 luni de lapsus Dana? probabil motive bine intemeiate. eu zic ca tragi un semal de alarma aici. In acelasi context merita de vizitat carmen visalon: http://www.agonia.ro/index.php/personals/191198/index.html
care aduce un articol interesant despre spamul literar azi. Ingerii sunt o notiune obsolete e clar, mai ales ca nu au un echivalent digital. Ce ne facem? Mai vedem Matrix o data?

PS tot eu .. chestia asta merita o stea cat un biban de mare. unde sunt specialistii?

nu m-as fi oprit azi in plasa ta intinsa cu meduze si scoici absconse da e o paralela superba care imi atrage nostalgia pentru zilele mele de singuratate alba, e Sharon Stone in Basic Instinct, cand isi arata picioarele dezgolite pana foarte sus anchetatorilor buimaci de sex si de frumusete feminina, intangibile cum pare acolo dar si aici, tu ne duci prin iubiri lacustre ca sa ne arati ca mai exista femei pe planeta, tablouri, pipe cu fum pe biroul lustruit louis, si alte rechizite necesare unui consul care habar nu are banuiesc despre ce ii vorbesti tu aici...

Mai induiosatoare decat intreaga Cale Lactee, Ofelia ta este mai curand Hamlet...fara de mama, fara de actori, fara de fantoma...
Trist si singur, usor patat si un pic nufar, printul,
baltind, iubind, murind ca un caine, care aude sau nu mai aude-cui ii pasa, daca vinu-i bun (?):)- inainte si dupa-\"nenascutii caini, pe nenascutii oameni latrandu-i\"- este, rog sa-mi fie repetitia iertata: INDUIOSATOR.
Mai Ioana,
De multe ori stau si ma intreb, de unde curajul si forta TA de a ironiza singurele lucruri care, daca ar exista, nu ar trebui ironizate: dragostea-platonica, neo sau post platonica si moartea (?) :)
Dar pentru ca dragostea cu 2 de II nu (mai)exista, de la dna Eva pornire, incepand istoria spiralata a iluziei se desfasoara in cercul repertoarelor: A iubeste pe B, B pe C...si de aici, tot felul de valuri, de plute si de sturioni in calduri... deci, cum spuneam pentru ca IIubire nu e ci doar pare a fi si pentru ca moarte nu e ci doar pare a nu fi este indicat sa le privim atent prin lupa tulbure a nemuririi, pe care o limpezeste o stare de gratie ca cea traita de tine cand ai scris acest poem.
Sa fie inecarea-verticala aceea nunta cu sinele, sa fie metafora \"puiului de catea orb-patat\" cea mai frumosa metafora a omului contemporan, sa fie finalul poezie tale mai limede decat Ozana, cea frumos curgatoare si mai dostoievskian decat pare?
Nu stiu. Stiu doar ca mi-ai amintit ca nu e totul pierdut, atata timp cat mai avem puterea sa ne agatam de firul unei salcii plangatoare.
(Nota : Rameau modest curier)

catedrala aceia era mult mai inalta ca doar pentru ea venisem in ploaie si nu aveam umbrele doar centrul era uscat pentru cei care se cuibareau unul in celalat.Se pregatea un concurs de sumo in curtea casei tale. Veneau prietenii sa te tina de mana aruncand sare dupa ritual. Din oaze soseau camile cu burdufuri de apa limpede cum numai tu stii sa bei. Au filmat pt publicitate si au plecat grabiti spre alta scena. In centru am ramas singuri cautand mingea de golf pierduta..

vlad tu scri mental si 200 de cuvinte sunt uneori o comoara uriasa. In plus multiplicandu-te ca in filmul lui Malcovitchi care isi joaca rolul clonat in afara sa dar fiind si el insusi, ai un dublu avantaj, nu lasi loc la critica, un alt EU iti va lua locul delectandu-ne cu cine stie ce noi viziuni auto-biografice. Fain !

Bianca cunosc textul, multumesc. M-am vazut cu Vlad, mi-a adus \"Raportul Final\" al comisiei Vizel scris la cererea guvernului roman. Imi pare rau ca nu putem comunica direct, mailul meu apare pe prima mea pagina. Mi-ar placea sa discutam subiectul. Spre rusinea mea inca nu am fost la Yad va Shem. Sunt atat de multe de facut si scris.

salut noemi
mi se pare unfair disparitia ta dupa numai 2 texte. pai tocmai incepusem sa am placere..Sau e viata atat de coercitiva ca nu te lasa in iatacul cu papirus si penite?
Sper ca pregatesti mari surprize care sa merite asteptarea, nu e asa?

li stie sa fie prietena vectorial, interesata de o masina de verbe care sa produca cuvinte noi ca macaroanele cu oua puse pe franghie, atarnate la uscat in podul zilelor, vine cineva si le soarbe fara parmezan doar glup glup bucurie de fraze moi suave cu ton de batalie cand e nevoie dar din pacate si regret masina de verbe are un singur volans, nu e pentru toti. Multi Ani lungi,intersanti sarbatoritului cine o fi el..

pai timpul nu exista e o inventie a noastra, in ultimii ani, ca de aia toti zic: nu am timp, adica inainte era timp ghiotura si de aia aveau ceasuri mari cu cuc sau bunicul ceas la pantalon cu lant falnic scos la vederea doamnelor extaziate de marime si de barbatia unui tip cu baston si joben care avea timp si de dame dar si de stat cu amicii la o bere pana venea Pashadia sa-i invite la alta agapa si tot asa, spre dimineata cand se stergeau la gura cu servetul de matase obosit si el de trecerea timpului zicand, oftand in drum spre somn : mare barbat Marco asta...

pacat ca nu vrei si un inginer. de fapt nu sunt buni la nimic, zicea mama cand trebuia reparat vreun robinet defect. Centrul lumii era un instalator voinic care hokus-pokus rezolva fluviul ce inunda bucataria. Toti erau muti de admiratie . Putea obtine orice de la femeile cu basma si cos de rachita. Iar eu ma asezam frustrat cu paharul de vin si o carte colorata plina cu sfaturi despre evadari din inutilitate.