Nostradamus despre pitici

Te întreb: câți pitici încap sub fusta femeii tale? și când ea se învârte ei se prind de tivul fustei? se miră și ei ca înmuguresc pești si că nu le putem da alt nume decât pește care înmugurește? auzi, cât de departe arunci un pitic? cum îl omori, cum îl masori? cât de mic e un pitic? încape într-o femeie un pitic bărbat? și când stă în femeie se miră de copilul care e mai mare decat el care nu se numește uriaș? poveștile despre uriași sunt deci adevărate și mama nu zicea prostii și nebunii zgâlțăie cu rost la geamuri *** Mi-a crescut ochiul cât să îmi încapi înăuntru Chemarea muezinului, au scos oasele și moaștele, te aștept pe aceiași treaptă a catedralei, lustruită vertical, ploile.. Si văd cum, cu basmaua de mătase în baba-oarba de noi înșine, lumina, fulgerul memoriei din poza mea când mă nașteam să vii, așa a zis profetul.. *** vroiam să mă gândesc un pic la tine azi și de fapt am realizat că nu știu cum arăți o fotografie nu ești tu e nesimțire, să nu îmi ceri să te iubesc..