O seara la opera

pe scena se cinta o opera noua in lumina reflectoarelor care curbau culorile unei joi fara subtilitate, dormitam in rindul patru, dormitam si dansam fara zel, pasi de vals de inchiziție, te calcam pe picioarele tale cristaline, depilate, te calcam erotic ca in filmele cu greta garbo iar tu ma plezneai inapoi cu cravasa din anus de iguana indignata ma muscai de trup daca il gaseai linga tine iar eu trimeteam bezele dirijorului cazut mort in actul al treilea, bolnav de igrasia sufletului, gol pușca sub fracul ieftin inchiriat, mai dirija din inertie fluturind spre public poza imparatului facind dragoste de concurs cu tine, tu aveai sanii auriti de pictori cu ora ce asteptau fumind plata in culise mirosind a urina marilor tenori, aranjați in labirinte de iarba dupa rang, dupa jaguarii ce țașneau din șevalete, si asa vibram noi metafioric, erai fericita, sclipeai magnific in scirțaitul sticlos al ancorelor mucegaite intelectual, copleșita de aberații estetice in snob minor dupa dupa cum batea moda, valsul se terminase in galop, cortina cazuse cu zgomot peste dirijorul ingropat hocus pocus in locul morții sale huiduit de galerie, denigrat de creditorii politici, fugarit de nenumarate amante borțoase, toate in luna a opta, toate machiate ca tine doua picaturi de apa subiectiva in minimalismul acelea care parea de apoi, ne-am luat etern ramas bun maraind si lingind din inghețata dulce-acrișoara cu gust de limba materna...