Psalm II

EL te va opri si intreba: cum iti mai este, ti-e frig, ti-e cald, ti-e dor, plangi, te vor fi omorit nebunii de la lucru , au reusit poate ciclopii sa te trinteasca intr-o singura uitatura, esti cumva val intre Scilla si Charibda, poate dormi, poate esti fericita, te vad ghemuita in cel mai intunecat colt al casei, fata ti-e acoperita , sa fie asta motivul pentru care nu stii daca e marti sau joi, ai un iubit ? un tata ?,aveai un bunic cu vioara , apoi se facu o frunza , taiata in sapte , te iubea omul acela.. Dintr-o data te ridici , te impiedici, te tai in cioburile unui semn de intrebare,raspunzi : Doamne, ma indrept spre sufletul tau milostiv sa ti-l sarut dar EL surprinde mana ta intr-un echivoc tardiv, totusi ai puterea sa iti aranjezi penele, descintecele ,EL zimbeste, tu lacrimezi, ai uitat tot ce vroiai sa spui , nu mai vrei decit sa fi in bratele lui ,sa faca dragoste cu tine , sa adormi la pieptul lui, sa fie un vis , sa dureze mai mult decit o singura noapte, sa aibe timpul sa iti numere rasuflarea intre doua batai de cord , sa stea lipit de usa casei tale in furtuna...