vinovatia memoriei

Palma de Mallorca coboram ascensorul hotelului privind conturul tau ca de reclama, teama de noi asternea capcane rotunde in care cadeam cu patima inecata in sunet de cabluri, miros de femeie tinara pina sa vina corbii care sa piguleasca din parfumul tau la cina inserarii iar in noaptea flaminda intinsa peste burg nebuni reinventam sentimente, cu trupurile, cu gindurile, dureri posibile inca netraite, zimbete furisate intre etaje coborite fugar, din noi cresteau mugurii toamnei, muguri ilegali, salbatici de dorinte, vulcanici, cu ritm de flamenco si cum stateam asa imbratisati cu brate ierboase usor inclestate in claxoane, in lumini ovale, in vinuri, ploi, multe ploi siroind pe trupuri eterale purtate pe catafalcuri de frunze, in coborirea aceia neostoita, marcata de scirtait de vapoare ruginite sub verde de alge, ne aranjam ramurile ca sa ne privim mai bine in ochi, ca sa ne putem infasura in umbra lepadata de vesminte la etajul acela in care coborirea se separase de noi sfidind miscarea, doar corbii mai ciulguleau oglinzile ascensorului cautind frenetic imagini...