Ghazalul lui Anwar Brahim

Anwar Brahim tocmai își admira bonsaiul înflorit cînd ceva cazu din cer - e un demon pe acoperiș se tîngui Brahim ,

salvarea e in cintec, in sunetul muzicii de Ud, degetele lui fine unduiau plînsete în noaptea fierbinte..

****

Viața îți este permisă un timp

Profetul zice : Spiritul ne este vîndut cînd murim..

Zakir tu porți cămila ca un semn de bogăție

Dar bucuria o ai deabea seara cînd vezi ochii negri ai iubitei.

Fumul narghilei ajunge fară voie pîna în satul vecin

Ințelepciunea nu se cumpăra, se dobîndește.

Degeaba vorbești frumos Zakir

Doar faptele vor muta bolovanul din loc.

Un om are nevastă cît timp o onoreaza

Daca prietenia e ruinată, nu are rost să o mai viziteze.

Ea e umbra din spatele gîndurilor tale.

Gelozia îți ruineaza rațiunea.

Ea își ridică voalul ca să îi vezi ochii puri .

Ii vei tăia gîtul sau îți vei pune sufletul între buzele ei?

Omoară mai bine un păianjen

Cerul va lăcrima o ploaie abundentă.

Fluturii se îmbulzesc în jurul felinarului. Nimic nou. Lumina e mereu aceiași, fluturii se schimbă, noi nu.

Gradina bogatului o mătură o femeie sărmana cu tălpile goale

Poate că femeia aceia e și ea plină de dorințe.

Ceva, cineva, îți sperie îndrăzneala .

Te simți singur fara ea . Ea e singură fară de tine .

Bieți iubiți separați.

Zakir spune-i ca poemul tau sîngeră pentru ea

Poate că soarele vă va găsi dimineața îmbrațișați..

*****

Profetul ne mai spune că nu exista demoni ci doar

o ciudată fascinație..