Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
O țineam în mână ca la luptele de câini.
M-am dat urban, n-am pariat.
M-am dat mare. Necondiționat. Acum îmi scot praful din ochi și arunc pe geamuri cu bancnotele de cincisute de mii, ca pentru lăutari.
... numa\' două sau trei zile,
să mă lași să stau cu tine,
ca să ne iubim ca-n filme.
Pe textul:
„Condițional - negativ" de Adriana Camelia Silvia Popp
Mon poigne de fer.
Cum să simt, Doamne, pana unui colibri,
cum să-i spun copilei că o iubesc,
dar că nu vreau să o posed?
Pe textul:
„Din cinci miscari" de Motoc Lavinia
Doarme gramat-ici-anul?
Pe textul:
„Condițional - negativ" de Adriana Camelia Silvia Popp
îți scriu cățărat fiind pe singul perete gol al garsonierei mele (în balcon am rafturi cu cărți și un \"scaun-lung\" făcut din firișoare de trestii de bambus și un cactus, care tocami a făcut muguri și mai am niște salcâmi care bat în geam cu flori, poimâine vor înflori teii, categoric, pentru că așa am convenit cu ei), cât despre Heidegger ... ce să mai vorbim, m-a trădat, devenind prietenul tău, dar nu are nici-o importanță ce spunem noi, mai important fiind ce spun ele, despre care tu nu știi, fiind mai tânăr - asta de pe urmă nu este un reproș, ci o evidență!
Pe textul:
„Autoportret inconștient de o zi" de Adrian Firica
Scene din versuri
SF în gara Craiovei
Urmăriți și urmăriri
Creiere
Sensibilități
Tăblărie
Murdărie.
Pe textul:
„Pe marmura murdară a sălii" de Tudor Negoescu
domnia ta mă suspectezi că vând \"gogoși\". De ce să-ți refuz bucuria? Numai că mă întreb dacă o să te țină punga ...
Domnia ta confunzi îndrăgosteala (care ține de banala fenomenologie) cu iubirea (care ține de lumea esențelor).
Eu sunt devorat de un câmp de iriși, pe când domnia ta nu te poți învârti decât în jurul unei tarabe cu flori ofilite.
Eu spun aici că am \"implant\" de iuibire pentru femeie în creier, în vreme ce domnia ta alergi precum un cățel după aventuri amoroase.
Bolile de care suferim,fiecare dintre noi,nu se iau, dar nici nu au leac.
Așa încât, fiecare, are să piară pe limba lui.
Pe textul:
„Autoportret inconștient de o zi" de Adrian Firica
mai caută. Unde E, va sta cuminte.
Pe textul:
„Autoportret inconștient de o zi" de Adrian Firica
De câte ori îmi aduc aminte că mâine iar o să răsară soarele, că e banal faptul, mă gândesc să-mi înjur iubita. Soarele … ei de iubită. De câte ori vine la mine sună la ușă, sau bate. În general. După care iar ne iubim. Dumnezeii lor de iubiri! În general m-am lecuit să mai dau definiții așa cum scrie la carte, cu gen proxim și diferență specifică. Definițiile lălâi au devenit specialitatea mea, pentru că sunt poetice. Prin urmare impresionează Dumnezeii, “dumnezeii” lor de iubiri, nu de iubite. De-aia sunt ateu. Mai ateu decât Hegel, pentru care o religie, merita puțină atenție, doar dacă își conducea discursul după principii logice valide.
Pe textul:
„Bula nr. 1" de Gabriel Nita
oricine,
nu o să-ți confunde fusta plisată,
rotitoarea puțin dementă,
cu o carte de catehism ...
aproape sigur,
chiar dacă fi-va întuneric,
se va simți privind o Fata Morgana.
uite, eu unul țin, de la o vreme,
ochii închiși.
fără să te rog, totuși,
mă lași să te văd.
Pe textul:
„Simbioza" de Adriana Camelia Silvia Popp
Amărăciunea provine din faptul că ai \"pierdut\" un poem bun. Îndoiala vine de la faptul că nu mă lămurești de ce aveai nevoie de indexul bătrânului maestru, care este numai un fals argument al autorității - în cazul de față!
Ce era dacă începeai poemul așa:
\"ceremonia ploii
este una variabilă ...\";
terminând poemul cu: \"de ieri\"?
Pe textul:
„arhitectura lacrimii" de Ionut Simion
Tie nu îți mai trebuie nimic. Se găsesc de toate în curcubeul ăsta \"bluzat\" pe care îl porți.
Să tot stai la un delir cu tine, madamă tolănită, cu waits-uri în urechi.
Mă-nclin plan cu toți pinguinii mei albaștri, numai să-ți săturăm întredegetele picioarelor.
Mai vedem noi dacă mai calci!
Pe textul:
„Pseudoblues" de Motoc Lavinia
pe cărămizile sieneze
voi fi neîndoielnic
pe dinlăuntru îmbrăcat în verde
așa încât
privește atentă
un vierme de mătase
un mâncător de frunze
Pe textul:
„Autoportret inconfundabil de Marți" de Adrian Firica
Îndioi-m-aș ... și de mijloc.
Dacă alegi însă nick-ul care să facă trimitere la altceva, adică dacă folosești un \"truculeț\" publicitar, ți-ai asigurat un număr de accesări în plus.
Cam asta pare să fie problema \"lesbianei\" noastre.
Priviți din nou acest poem, care nu este poem. Începe cu un truc - verificatul elasticului - și exploatează pe mai departe \"curiozitatea\" ... cui vrea să vadă o reclamă proastă XXX.
Dacă era autoarea lesbiană, la ce bun să scrie o reclamă proastă, care e adresată bărbaților.
Personal nu am nimic de împărțit cu lesbienele, nici cu trucajele. Trucurile îmi displac.
Pe textul:
„Lenjerie" de Ioana Dinu
după cum înțelg eu, am creat o poezie care te-a impresionat. Dacă ar fi după Platon, dat fiind că am “făcut” o astfel de iluzie, sunt numai bun de alungat din Cetate.
Dacă m-ar judeca însă Diogene, câinele meu drag, altfel ar sta lucrurile:
... invitat fiind, acesta din urmă, de un prieten din tinerețe ajuns om important și putred de bogat, cinicul este pus să se “minuneze” de superbul palat al acestuia și să se “exprime”; ei bine, cinicul nefiind de părerea lui Platon, nu a ezitat să scuipe mozaicul din palatul prietenului său, considerând că omul care a ajuns să fie subjugatul opulenței nu este demn de o “critică”, dar “creația” sa, da.
Ai zis: hâmmmm!? Dacă da, atunci ești, cu siguranță, discipolul amândurora.
Am dorit să fie poezia asta o “grotescă”, din “casa surdului”. O “grotescă” de Goya.
Pe textul:
„Autoportret inconfundabil de Marți" de Adrian Firica
Ne-ai lipsit ...
O \"critică\" mai bună cu privire la noi, www.poezie.ro, mai rar!
Pe textul:
„Analiza lunii aprilie 2003" de Frentiu Toma Adrian
Poate fi emoționant. Habar n-am!
Pe textul:
„Autoportret astenic" de Adrian Firica
cum le zice Motzoaca te faci lemn \"tanasă\", de nimica nu-ți mai pasă, așteptând ca să te fure, prin pădure!
Pe textul:
„Depărtare" de Ioana Dinu
dacă mă uit, glandele mele lacrimare vor avea mult de lucru. Însă ... numai atât!
Băgatul în seamă e mai mult decât: băgați-mă-n seamă\".
Te pup, c-avem ceva întrerupt de depărtare.
Foarte, foarte poezia ta!
Pe textul:
„Depărtare" de Ioana Dinu

